Au trecut sărbătorile,am desfăcut bradul (spre nemulțumirea pisicii care stătea sub el fără sa încerce sa-l escaladeze).Zilele de primăvara de la începutul anului mi-au prins bine,mi-au dat energie .Anul trecut pe vremea asta era totul mult mai trist.0 dimineață de iarna
Nu-mi place iarna. Mi-a plăcut iarna doar în copilărie – amintirea cu sania aceea mare trasa de tata când plecam de la bunici e una din amintirile mele dragi.
Nu am multe amintiri frumoase din copilărie ,deși timpul estompează partea întunecata a amintirilor și exista și o tendința de idealizare. Cred ca eram un copil timid, însingurat, trăind în lumea mea jumătate vis jumătate realitate.Camere întunecoase (cred ca se făcea economie la consumul de curent electric),scări fără lumina pe care urcam la etaj pipăind pereții, liniștea aceea apăsătoare.Rezultatul e ca nu-mi e teama de întuneric, dar iubesc camerele luminoase,cu ferestre mari și însorite, nu am devenit mai sociabila , m-am străduit doar sa ma adaptez și încă trăiesc intre vis și realitate (altfel realitatea ar deveni insuportabila ).