1.
Alerg pentru a nu întârzia la liceu. Îmi verific instinctiv cordeluța de plastic care îmi ține părul și emblema pe care este trecut numărul matricol și numele liceului. In fața porții liceului mă opresc să-mi trag uniforma mai spre genunchi. Din curtea liceului se aude deja imnul național. Elevii s-au aliniat pentru gimnastica de înviorare în stil coreean. Mă strecor și mă aliniez printre ceilalți elevi sperând sa fiu invizibila . Directorul liceului cu statura lui masiva se apropie de poartă și începe să strige fără a mai avea nevoie de megafon .
– Bă tâmpitule ! la ce ora am spus sa fiți în curtea scolii ?
Nefericitul prins astăzi și-a aranjat părul cu fixativ pentru a nu atrage atenția directorului, dar degeaba.
– Bă, ce e cu părul ăsta? Mâine să vii la mine cu tac-tu de mâna, tuns!.
Cu tac-tu tuns! – adăuga și „golanii” care asista la scenă.
Trag de uniformă să pară mai lunga. Aliniați facem câteva mișcări de înviorare în scârba.
Directorul ne face semn să ne apropiem de scările pe care își va ține cuvântarea.
– Mâine la ora 7 să veniți îmbrăcați de muncă. Practica agricola se va face la cules de mere. Nu râde prostovane, că nu e de râs. Să nu mă faceți de râs , să vă faceți norma.
Nu este prima dată când avem activități în agricultură. IAS-urile ne așteaptă .
A doua zi dimineața ne-am adunat în curtea liceului și am pornit, însoțiți de câțiva profesori, semi-încolonați ,spre livezile de la marginea orașului. Si activitatea asta are avantajele ei. Suntem îmbrăcați cat mai pestriț,(stil hippie sperăm noi, dornici să fim în pas cu lumea în care trăim și pe care o cunoaștem doar din reviste sau filme ). Mi-am lăsat și eu părul lung despletit în bătaia vântului. La activitățile agricole nu ne mai stresează nimeni cu uniforma, părul legat, panglica alba pe cap și alte chestii din astea de înregimentare și uniformizare. Traversăm tot orașul. Mergem încet târându-ne picioarele ca să tragem de timp. Septembrie cald, dealuri frumoase, ascultăm muzică la un casetofon pe baterii –Deep Purple – Sweet child in time. Muzica e înregistrată de la posturi de radio străine. Daca ar fi după director, am asculta cântece patriotice.
Adun merele in lădițe. Un băiat se oferă să mă ajute sa car lădițele la capătul rândului. E un băiat mai mare pe care l-am observat pe holurile liceului ,dar cum eu mă simțeam invizibilă în uniformă, credeam ca nu m-a observat. Avem o pauză ca să mâncăm pachetul adus de acasă. Ne așezam pe iarba. Băiatul îmi zâmbește și mă privește cu ochii mari și verzi.
- București câțiva ani mai târziu.
Mă aranjez în oglinda. Putin fard de pleoape bleu. Am o rochie foarte frumoasa, din pânza topită turcoaz și sandale romane. La doua străzi distanta e Aula Academiei de Științe Economice în care se va face deschiderea noului an universitar. Mă grăbesc să nu întârzii.
Sala e foarte frumoasă,cu pictura murală ca o catedrală. Rectorul ține un discurs motivant.
Mă simt bine. In sfârșit studentă. Visez cu ochii deschiși – sunt în București,aici e capitala,voi avea posibilitatea să cunosc oameni deosebiți, nu ca în provincie,voi merge la spectacole de teatru, la expoziții de pictura, la concerte ….
La sfârșitul ceremoniei Rectorul face un anunț scurt pe un alt ton :
– După cum știți probabil, avem datoria cetățenească să ajutăm la strângerea recoltei. Practica agricolă a studenților din anul întâi se face timp de o luna de zile în localitățile Roseţi pentru fete si Ostrov pentru băieți.
Început de octombrie cald. De jur împrejur porumb. Parca toată planeta ar fi o imensă plantație de porumb și oricât ai merge , în orice direcție, nu vei vedea decât porumb. La cantină cineva a pus muzica la boxe. Cânta Bee Gees o melodie in voga.
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Frumusețea stă în simplitate și armonie.
Marea la Balcic
albastru 