Trăim vremi apocaliptice. Știri șocante : atentate, boli, jafuri, cruzime, răutate.
Simt nevoia sa ma izolez în universul meu albastru.Dacă as putea sa ma detașez,
sa ma bucur de fiecare clipa ,ce ușor ar fi totul.Dar rădăcinile sunt prinse în prezentul acesta terifiant.
Si totuși nimic nou sub soare.
Omar Khayyam încă acum o mie de ani ne învăța sa trăim prezentul.
Grăbite ca şi apa şi repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puține.
Și totuși două zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine.
Noi nu vom ști vreodată ce ne așteaptă mâne.
Tu bucură-te astăzi! Atâta Iți rămâne.
Ia cupa şi te-aşează sub luna de cleștar,
Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.
Nu cheltui-n tristețe părelnica ta zi!
Pe drumul nedreptății să-ți fie calea dreaptă.
Şi pentru că la capăt neantul ne așteaptă,
Închipuie-ţi că nu eşti – și liber ai să fii.
albastru 