Gand de iunie

Când sa mă bucur ca a venit vara cu adevărat,  o bronșită mi-a scăzut entuziasmul.  Probabil ca am fost suficient de speriata încât psihicul meu sa accepte o schimbare radicala si am renunțat la fumat. Nu mai am dorința de a fuma ,dar nu am sentimentul acela de victorie ca am învins acest „păcat”. Mă simt amețită, nu mă pot concentra, sunt ușor panicata…si m-am gândit ca o fi vreun sevraj, ca la orice dependenta…

Nu o sa renunț la lungile discuții cu bărbatul meu pe balcon la o țigară ….., el fumează si eu mănânc ciocolata…la dependenta de ciocolata nu am de gând sa renunț…

 

Publicitate

un răsărit spectaculos azi

Alti nori

Zbor

Eu as putea oricând sa zbor

sa ma desprind de toate lucrurile

care ma tin legata

asa cum legi un balon cu o ața ca sa nu se ridice spre cer.

As putea sa zbor

asa cum am visat de atâtea ori,

sa ma desprind de margine si sa plutesc …sus..

tot mai sus…

Problema e ca nu se poate zbura in oricare zi,

trebuie o zi anume   si nu mai știu exact care e ziua

pentru ca nu am mai zburat de mult timp ,din copilărie.

Pana imi aduc aminte care este ziua potrivita

mai fac putina ordine

in lucruri,

in sentimente,

in amintiri.

 

Spre lumina

Cana albastră – Blue flower pot – Vase bleu

despre bloguri

Citesc bloguri si mă gândesc…oare ce se ascunde in spatele cuvintelor ? Tristețe, singurătate, iubiri neîmplinite, suferințe….transformate in versuri.

Sunt si bloguri fericite…cele cu rețete de mâncare. Se vede satisfacția ca le-a reușit mâncarea si vor sa le arate si altora. Cum nu sunt o bucătăreasă cu vocație, dar gătesc zilnic ,nu mă impresionează genul acesta, cu excepția unuia in care totul e filmat si explicat, la care mai apelez când sunt in pana de inspirație (nu e vorba de inspirație artistica). Blogurile cu moda, cosmetice ,etc  nu mă interesează de loc…..am depășit vârsta adolescentei. Oricum multe sunt cu tenta comerciala, o alta forma de publicitate .Alte bloguri fericite sunt cele de calatorii. Pe aceștia chiar ii invidiez. Eu cred ca stau si anul acesta la stadiul de „excursie imaginara pe harta”.

Mă întorc deci la prietenii mei literari, cei pe care nu-i voi cunoaște niciodată, cei care își schimba singurătățile in versuri.

 

 

Albastru