16 ani

Când aveam 16 ani dorințele materiale erau limitate vrând-nevrând.Să ai un serviciu, un apartament,o mașina,o familie…uneori o excursie in țări comuniste era tot ce-și putea dori cineva. Greutățile erau doar aventuri,praguri care trebuie trecute….Eu nu-mi doream nici măcar un apartament…erau anii 70 cu hippies și flower power…și visam libertate,viată boemă,pictori pe malul mării .Am regăsit caiete și scrisori vechi și mi-am dat seama că în adâncul sufletului meu nu m-am schimbat prea mult. Intre timp am citit o mulțime de cărți (asa cum îmi propusesem atunci ),am ascultat muzica pe care mi-am dorit-o,am pictat ,dar am avut atât de multe zile și ani in care am lucrat pentru lucruri materiale cu îndârjire, cu ambiție, dar fără iubire… ..In adâncul sufletului meu am tot 16 ani,vârsta la care totul era iubire,speranță,credință….Vârsta cea mai pura a sufletului meu, vârsta la care visam deseori ca zbor,eram mai aproape de ideal și de Dumnezeu.

Publicitate