Şucri

In copilărie,pe vremea când nu aveam nici tabletă,nici telefon mobil,nici măcar televizor,una din preocupările interesante era studierea albumului cu fotografii vechi.Eram fascinata de rochiile frumoase ale doamnelor ,mi se păreau niște prințese.O mai întrebam pe bunica despre personajele din fotografii,dar ea nu avea niciodată timp să stea cu mine și să-mi povestească.Mi-a povestit tatăl meu.El povestea foarte frumos.

Fotografia aceasta mi-a reamintit povestea lui Şucri.Printre vecinii bunicilor era și o familie de turci care aveau un magazin de dulciuri și produse de cofetărie.

Mireasa aceasta, frumoasa ca o actriță dintr-un film vechi, nu era turcoaică,dar fusese crescuta tot de o familie de turci.Nu-mi amintesc numele ei.După căsătorie ,cei doi s-au stabilit la Sibiu și au avut doi copii.Continuând tradiția familiei, Sucri a răspuns de cofetăriile din Sibiu.

Îmi amintesc de un drum cu trenul la Sibiu,un oraș fabulos pentru copilul de atunci.Tata l-a căutat pe Şucri ,pentru că nu se mai văzuseră de mult timp,dar casa era pustie,cu obloanele închise.Cineva i-a povestit tatălui meu ca Sucri se despărțise de soție și a plecat cu copiii la Ada Kaleh și de acolo în Turcia.

Mica insulă turcească de pe Dunăre a dispărut ca și cum n-ar fi fost niciodată și aici s-ar putea termina povestea tinerilor din fotografie.Dar povestea mea are și un epilog.

După ani de zile,după ce și-a crescut copiii,i-a dat la studii și i-a căsătorit,Şucri s-a întors în România,în orașul copilăriei.Și-a cumpărat un apartament în oraș, s-a căsătorit și a mai trăit multi ani .

Poate destinul l-a adus pe vechile drumuri.

Salvează

Publicitate

Fotografii vechi

Baile Olanesti anii 1938-1940

Olanesti -o stațiune eleganta  in perioada interbelica. Stilul arhitectonic unitar ii conferă un farmec aparte.

Automobilele parcate in fata vilei. Imagine de Cinemateca.

O fotografie cu tatăl meu in Olănești in acea perioada. Alături e Ecaterina ,cea de care v-am povestit in

O poveste veche

Imagini de altadata

Fotografii vechi

Am fost de curând în Sibiu și m-am bucurat de frumusețea clădirilor vechi,de detalii arhitectonice pline de farmec, de atmosfera calma a străzilor cu case îngrijite .
Orașul meu e un oraș liniștit, așezat intre dealuri,cu o clima buna.
In copilăria mea orașul era mult mai mic,erau doar câteva blocuri,în rest case frumoase cu grădini și un centru cu multe magazine la parterul unor case construite la începutul secolului trecut.
După ce am plecat la facultate au fost demolate toate clădirile vechi și frumoase ,tot centrul și în locul lor au fost ridicate blocuri fără personalitate . M-am simțit ca după un cataclism. Camera mea în care am visat,străzile pe care m-am plimbat ,toată copilăria și adolescenta mea dispăruseră.
Adevăratul oraș a rămas doar în amintirile mele.E un sentiment straniu sa revezi în gând case și străzi și oameni care nu mai sunt. O lume dispărută pentru totdeauna.

Din alte vremi

Fotografia mea preferata – parintii

Fotografii de altadata