Era o iarna ciudata, ca o primavara timpurie…..
Sufletul se umpluse de culori
mult mai devreme anul acesta.
Gandurile se lasau purtate de vanturi
spre mari departate,
dincolo de singuratati.
Era o iarna ca o toamna tarzie,
semana cu chipul meu din oglinda,
putin trist, putin obosit de cautare
si totusi ascunzand un zambet.
In adolescenta am cunoscut unul dintre oamenii care mi-au influențat destinul…atunci e vârsta căutării, idealismelor, influentelor bune sau rele care te pot transforma….
Profesoara de romana – o femeie minunata, culta , frumoasa, cu un nume ciudat – PULCHERIA- era din Bucovina . Sotul ei lucrase in Iran si a stat si ea cativa ani acolo, a invatat limba si a studiat cultura si civilizatia persana. Ne-a povestit cateva lucruri, cat sa ne faca curiosi…
Stirile din ultima perioada despre Iran mi-au amintit acea perioada… Intre timp am citit si cartea biografica Farah Pahlavi…mi-am format o parere despre civilizatia acelei perioade… Acum cand ma uit la stiri pare o alta lume… probabil asa cum a fost Romania comunista dupa Romania interbelica, cea culta, bogata, civilizata, europeana… Ce ciudate sunt meandrele istoriei.
Tot in perioada aceea l-am descoperit pe Omar Khayam…..E incredibil cat de actual si iubit a ramas dupa aproape o mie de ani….
Pentru ca sunt o iubitoare de poezie…specie in curs de disparitie..am sa pun cateva versuri din Omar Khayam .
Un punct pierdut e lumea în haosul imens.
Toată știința noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre și floare sunt umbre în abis.
Zadarnic este gândul, iar existența – vis.
Fii vesel, căci tristețea o sa dureze pururi.
Mereu aceleasi stele s-or învârti-n azururi.
Din cărămizi făcute din trupul tau, n-ai teama,
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama.
Da-mi cupa si ulciorul! Sa bem fermecătoare
Faptura plămadita din roua si eter!
Câte minuni ca tine zeflemitorul cer
De mii de ori schimbat-a în cupe si ulcioare?
albastru 