Timpul ca o apasare
ca un nor care coboara peste noi
totul se intuneca
e un fel de ceata prin care
nu poti intrezari nimic
si ca intr-un vis
incerci sa inaintezi
si nu poti
picioarele sunt prinse in aceasta mlastina
incerci sa te misti cat mai putin
si mintea o ia razna
incercand sa gaseasca o cale
si gandurile se succed ca un zbor
de pasari nebune
si pana la urma iti dai seama
ca singura solutie este
sa zbori
cu o zvacnire sa te desprinzi
sa te ridici spre lumina
cu ultimele puteri
cu toata speranta
cu toata credinta
cu toata iubirea.
