gând exasperat

Nu-mi vine să cred când văd câte prostii se transmit pe  internet și televiziuni. Când văd câți oameni iau de bune toate aberațiile care sunt publicate, fără să le analizeze, fără să le treacă prin filtrul rațiunii,mă sperii.

Articole de genul ” Un studiu efectuat de oameni de știința neanderthalieni arată că 3 din 4 români suferă de zevzecie. Analizând ADN-ul au constatat că legăturile genetice sunt influențate de mersul retrograd al lui Mercur . Tratamentul propus de oamenii de știința constă în acțiunea particulelor cosmice asupra diluției de sunătoare.”

Poate sistemul de învățământ să fie cauza ,pentru că se bazează pe învățarea și reproducerea mecanică,fără întrebări ,fără comentarii,fără puncte proprii de vedere. Când sunt mici ,copiii pun multe întrebări,vor să știe „de ce?”. Când ajung la scoală nu mai au voie să fie curioși că să nu deranjeze ora. Și așa se ajunge la analfabetismul funcțional.

Situația devine tragică atunci când aceste aspecte influențează viață cotidiană, a lor și a altora  – tratamente miraculoase în defavoarea celor prescrise de medici, câștiguri în sisteme piramidale în ciuda oricărei logici matematice, alegeri politice stupide …..

Reclame

Gând de mai

Spre seară orașul e învăluit de mirosul salcâmilor de pe dealul din apropiere.

perioada cea mai frumoasă a anului , așa cum e tinerețea în viață. Parfumul salcâmilor  amețeșteîmi aduce amintiri , face nostalgică.  Ce ciudat,timpul  care a trecut a șters amintirile neplăcutesuferința unor iubiri neîmpărtășitetristețea  singurătății. Am păstrat amintirile frumoase, melancoliile de atunci le văd acum cu simțul umorului și tandrețe. Paginile scrise atunci sunt mărturia unor suferințe de neînțeles acum.

IGP6464
Parfumul salcamilor coboară  peste un oraș îmbătrânit.

16 ani

Când aveam 16 ani dorințele materiale erau limitate vrând-nevrând.Să ai un serviciu, un apartament,o mașina,o familie…uneori o excursie in țări comuniste era tot ce-și putea dori cineva. Greutățile erau doar aventuri,praguri care trebuie trecute….Eu nu-mi doream nici măcar un apartament…erau anii 70 cu hippies și flower power…și visam libertate,viată boemă,pictori pe malul mării .Am regăsit caiete și scrisori vechi și mi-am dat seama că în adâncul sufletului meu nu m-am schimbat prea mult. Intre timp am citit o mulțime de cărți (asa cum îmi propusesem atunci ),am ascultat muzica pe care mi-am dorit-o,am pictat ,dar am avut atât de multe zile și ani in care am lucrat pentru lucruri materiale cu îndârjire, cu ambiție, dar fără iubire…orsova 090 ..In adâncul sufletului meu am tot 16 ani,vârsta la care totul era iubire,speranță,credință….Vârsta cea mai pura a sufletului meu, vârsta la care visam deseori ca zbor,eram mai aproape de ideal și de Dumnezeu.

Gând de februarie

Când mi-am făcut blogul am scris prima data despre lucrurile care îmi plac,cu gândul ca voi scrie mai târziu despre fiecare in parte. Sunt însa și atâtea lucruri care nu îmi plac,mai ales într-o zi rece și întunecată de februarie.Cred că trebuie menținut un echilibru in viață. Ideal ar fi sa faci ceea ce iți aduce bucurie,dar încă din copilărie am fost educata că lucrurile „trebuie” făcute,indiferent dacă iți place sau nu.

Nu-mi place că trebuie să stau atât de mult la serviciu alături de oameni cu care nu am nimic in comun. O colega e foarte mândră că nu a citit niciodată o carte în afara celor de specialitate.

Nu-mi place că pierd atât de mult timp cu lucruri neimportante.

Nu-mi plac oamenii limitați și fără simțul umorului.

Nu-mi plac vulgaritățile.

Nu-mi plac proștii cu tupeu care vor sa fie șefi.

Nu-mi plac lingușitorii.

Nu-mi plac zilele întunecoase,camerele întunecoase,zidurile in dreptul ferestrelor.

Nu-mi place frigul.

Nu-mi plac discuțiile despre boli.

Nu-mi place să spăl vase.

Tot timpul trebuie să găsesc ceva care să compenseze cenușiul cotidian.

Mi-e dor să stau in iarbă,să privesc cerul ,fără nici un gând ,pur și simplu fericită că exist.

Gand despre frumos

b69374452a9c319d618c06c4f3011af7

M-am întrebat deseori ce este arta…cum de este înnăscut simțul frumosului în om…sunt multe întrebări care ,privite din perspectiva evoluționistă, nu au niciun sens. Ideea de Frumusețe trimite la o esență a artei. Frumosul ,emoția estetică   sunt un fel de hrana pentru suflet. Frumusețea este armonie.

Când faci o călătorie cauți locuri frumoase,care sa-ți bucure sufletul,nu te duci sa vezi mizerie . Nu înțeleg de ce e acceptata vulgaritatea și kitschul în arta. De ce nu ai alege bucuria, bucuria sufletului ?

De curând am văzut un film documentar Why Beauty Matters al scriitorul și filozofului britanic, Roger Scruton, în care m-am regăsit în mare parte și pe care va indemn sa-l vedeți.

 

.

Mais où sont les neiges d’antan? 

Au trecut sărbătorile,am desfăcut bradul (spre nemulțumirea pisicii care stătea sub el fără sa încerce sa-l escaladeze).Zilele de primăvara de la începutul anului mi-au prins bine,mi-au dat energie .Anul trecut pe vremea asta era totul mult mai trist.0 dimineață de iarna

Nu-mi place iarna. Mi-a plăcut iarna doar în copilărie – amintirea cu sania aceea mare trasa de tata când plecam de la bunici e una din amintirile mele dragi.

Nu am multe amintiri frumoase din copilărie ,deși timpul estompează partea întunecata a amintirilor și exista și o tendința de idealizare. Cred ca eram un copil timid, însingurat, trăind în lumea mea jumătate vis jumătate realitate.Camere întunecoase (cred ca se făcea economie la consumul de curent electric),scări fără lumina pe care urcam la etaj pipăind pereții, liniștea aceea apăsătoare.Rezultatul e ca nu-mi e teama de întuneric, dar iubesc camerele luminoase,cu ferestre mari și însorite, nu am devenit mai sociabila ,  m-am străduit doar sa ma adaptez și încă trăiesc intre vis și realitate (altfel realitatea ar deveni insuportabila ).

d8e50b957dc34910c4bff70dec5d85ac

Să visăm

dream (2)In urma cu mai multi ani am citit despre un „panou al dorințelor”-  pui niște fotografii pe un panou,le vizualizezi des,trec în subconștient și se realizează. Nu cred tot ce  scrie în    ” Secretul ” sau „Legea atracției” ,dar partea copilăroasa din mine mă îndeamnă să fac la fiecare început de an acest panou, în jurnalul pe care îl țin și pe care de vreo 6 ani îl scriu pe calculator ( deși încă îmi place să scriu cu stiloul în caiete și agende frumoase).

Nu mi-am dorit lucruri de nerealizat ,unele s-au împlinit,altele nu…..și anul acesta mă gândesc ce-mi doresc. Un exercițiu de imaginație…..Să-mi fac mai mult timp pentru mine….să scriu, să pictez.,să citesc,…asta depinde de mine.., să ne înțelegem,să ne iubim….și asta se poate….oricum bunuri materiale nu-mi doresc ,sau nu mi se par atât de importante încât să le trec pe panou…să călătoresc…daaa, aș putea să pun câteva fotografii …poate cine știe………….   și dacă nu se îndeplinesc dorințele ?? Chiar așa…. nu e rău să visezi….poate fi chiar o terapie…..obișnuiesc înainte de culcare să-mi eliberez mintea de toate mizeriile acumulate de-a lungul zilei…să mă gândesc la ceva frumos…..

Să visăm………..

 

 

Gand de sfârșit de an

 

Dali_Postoyanstvo_Pamyati_1

In așteptarea anului ce va veni

ma gândesc la copii.

Viata nu e poezie,

e calculul zilnic al banilor,

ore nesfârșite petrecute la munca,

melancolii,frustrări,griji.

Si dacă nu ar fi bucuriile,

și dacă nu ar fi iubirea,

și dacă nu ar fi copiii,

și dacă nu ar fi arta,

și dacă nu ar fi credința,

totul ar fi deșertăciune.

Regele

A murit regele. Pentru multi oameni acest lucru nu înseamnă nimic.E incredibil cata incultura exista la nivelul oamenilor obișnuiți,ca sa nu mai spun de cei care au bine înrădăcinată istoria predata de comuniști. Ce bine e sa ai idei de-a gata.

Pentru mine era un simbol. Monarhia a făcut mult bine României.  Poate ultimii reprezentanți ai monarhiei nu se ridica la înălțimea lui Carol I, Ferdinand sau reginei Maria, dar sunt convinsa ca istoria noastră ar fi fost cu totul alta dacă nu era abdicarea, dacă nu era   comunismul.

S-a sfârșit o lume.

Gând de noiembrie

Sfârșit de noiembrie…Azi ploua , e frig , întuneric , nici toamnă ,nici iarnă….o vreme in care nu-mi place sa rămân prea mult timp. N-au început nici sărbătorile , nu s-au aprins beculețele….și plouă……..și la tv sunt știri despre înmormântări,  Bacovia,ce mai…. Am citit undeva că nu trebuie sa trăim nici în trecut , nici in viitor…să nu ne hrănim nici cu vise, nici cu amintiri…să trăim clipa. Cam cenușie clipa asta…..să o înfrumusețăm…să ascult muzică…să citesc gândurile sau versurile altora pe bloguri, sa scriu și eu ceva  (aiureli ?) pentru că muza e plecata in ținuturi mai frumoase și mai luminoase și oricum nu am nicio carte noua….Sindromul cuibului gol…copiii au crescut și au plecat la studii,  am timp la dispoziție și trebuie sa-l umplu cu ceva ….