Lunga vara fierbinte

Demult, tare demult, am văzut un film cu titlul acesta –Lunga vara fierbinte…trebuie sa-l revăd pentru ca îmi plac Paul Newman, si Joanne Woodward   dar si William Faulkner .

Mi-am amintit acum de titlul acestui film , când au fost  zile și nopți fierbinți și toată lumea a plecat de acasă .

In copilărie plecam in vacanță la țară. Nu era grozav, dar era altceva…..zilele erau foarte lungi și fierbinți  ,drumurile prăfuite.      Țin minte ca cerul era altfel….nemărginit.

Nopțile aduceau cele mai mari și mai frumoase stele ,asa cum nu am mai văzut niciodată. Nu mai țin minte ce dorințe îmi puneam la vederea stelelor căzătoare…precis legate de iubire. Cred că s-au împlinit,suntem de un sfert de veac împreuna.

20728912_1683664911666641_849312525118261793_o

Gând de iulie

Jim Rohn sustine ca suntem media combinata a celor cinci persoane alături de care ne petrecem cel mai mult timpul.

Ar trebui să nu mai stau așa mult timp la serviciu!!

Probabil că trebuie să fii compatibil cu acele persoane. Cum eu trăiesc in lumea mea ,o lume care e mult mai frumoasa si mai plina de iubire decât a celor din jur, pot spera măcar să-i pot influența eu pe ceilalți, în bine. Într-o lume apocaliptică , in care zilnic auzim de boli, catastrofe, atentate….,.in care e atâta suferință si tristețe , de ce să mai acceptăm vulgaritatea, răutatea, invidia ?

 

Gand de iunie

Când sa mă bucur ca a venit vara cu adevărat,  o bronșită mi-a scăzut entuziasmul.  Probabil ca am fost suficient de speriata încât psihicul meu sa accepte o schimbare radicala si am renunțat la fumat. Nu mai am dorința de a fuma ,dar nu am sentimentul acela de victorie ca am învins acest „păcat”. Mă simt amețită, nu mă pot concentra, sunt ușor panicata…si m-am gândit ca o fi vreun sevraj, ca la orice dependenta…

Nu o sa renunț la lungile discuții cu bărbatul meu pe balcon la o țigară ….., el fumează si eu mănânc ciocolata…la dependenta de ciocolata nu am de gând sa renunț…

 

Zbor

Eu as putea oricând sa zbor

sa ma desprind de toate lucrurile

care ma tin legata

asa cum legi un balon cu o ața ca sa nu se ridice spre cer.

As putea sa zbor

asa cum am visat de atâtea ori,

sa ma desprind de margine si sa plutesc …sus..

tot mai sus…

Problema e ca nu se poate zbura in oricare zi,

trebuie o zi anume   si nu mai știu exact care e ziua

pentru ca nu am mai zburat de mult timp ,din copilărie.

Pana imi aduc aminte care este ziua potrivita

mai fac putina ordine

in lucruri,

in sentimente,

in amintiri.

 

despre bloguri

Citesc bloguri si mă gândesc…oare ce se ascunde in spatele cuvintelor ? Tristețe, singurătate, iubiri neîmplinite, suferințe….transformate in versuri.

Sunt si bloguri fericite…cele cu rețete de mâncare. Se vede satisfacția ca le-a reușit mâncarea si vor sa le arate si altora. Cum nu sunt o bucătăreasă cu vocație, dar gătesc zilnic ,nu mă impresionează genul acesta, cu excepția unuia in care totul e filmat si explicat, la care mai apelez când sunt in pana de inspirație (nu e vorba de inspirație artistica). Blogurile cu moda, cosmetice ,etc  nu mă interesează de loc…..am depășit vârsta adolescentei. Oricum multe sunt cu tenta comerciala, o alta forma de publicitate .Alte bloguri fericite sunt cele de calatorii. Pe aceștia chiar ii invidiez. Eu cred ca stau si anul acesta la stadiul de „excursie imaginara pe harta”.

Mă întorc deci la prietenii mei literari, cei pe care nu-i voi cunoaște niciodată, cei care își schimba singurătățile in versuri.

 

 

gând de aprilie

Interior-de-atelier-pictor- Trec zilele ,prea multe zile, cu preocupările „normale” si atât de monotone. Daca munca ta nu este cea care te împlinește, care te face fericit, e din ce in ce mai greu. Banii nu mai sunt o motivație suficienta, din păcate sunt o necesitate. Uneori mi se pare totul lipsit de sens, o risipire.. M-am străduit mereu să  fac totul cat mai bine, indiferent daca îmi place sau nu. Simțul datoriei ? Perfecționism ? Probabil așa am fost educata si mi-a fost teama  să -mi pun prea multe întrebări.

Ce-mi doresc ? Să pictez, să scriu, să călătoresc… Un „vis cu ochii deschiși ” este un atelier de pictură cu uși mari  din sticlă, deschizându-se spre o grădină.

Am mai pictat in ultimii ani, am dăruit tablourile mele și asta chiar m-a făcut fericită.

Am totuși sentimentul ca am risipit prea mult timp ….. Datoria oamenilor este să fie fericiți….am citit asta undeva ( parcă  Aristotel). Să fii in armonie cu tine ,să nu te trădezi…cred ca asta implica si puțin egoism, dar nu contează.

 

atelieratelier 1

Dimineața

Iubesc diminețile.Sunt o matinala, în contradicție cu toată familia.
Îmi place orașul dimineața:proaspăt și liniștit.
Puțini oameni,în general aceiași la ora la care merg la serviciu,puține mașini,aer curat…
In funcție de perioada anului ,uneori prind răsăritul soarelui și atunci e o lumina speciala și orașul mi se pare mult mai frumos.
Astăzi am văzut un corcoduș inflorit în curtea unei case.Sunt primii pomi care infloresc.
Parfumul proaspăt îmi amintește de copilărie,de fereastra mea cu vise prin care mă privea un pom înflorit.

Despre povesti și vise

Omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea. C. G. Jung

M-am întrebat mereu de unde vine nevoia asta de povesti? Povesti pentru copii…pe urma povesti pentru oameni mari..Copiii obișnuiți de mici sa asculte povesti învață sa citească și își citesc singuri poveștile,pe urma citesc cărți din ce în ce mai complexe,mai complicate.

Daca părinții nu au timp, copiii se mulțumesc cu desene animate…mai târziu cu seriale și filme…Eu cred ca o carte iți stimulează creativitatea și imaginația pentru ca iți faci în minte propriul film…Citești o carte și în funcție de cultura,amintiri,experiența de viața…iți faci propriul film…uneori ești și tu personaj..

Unii știu sa viseze singuri,sa spere,să-și facă planuri …. Cei care știu sa viseze vor uneori sa împărtășească și altora visele lor…și așa apar artiștii sau creatorii…

Industria filmului se bazează pe nevoia asta de povesti și folosește chiar rețete clasice în variante moderne – de exemplu Cenușăreasa…zeci de filme și seriale pornesc de la aceeași poveste…

Si iubirea e un vis…e o poveste pe care ți-o faci în minte..și pe care începi sa o crezi..Uneori e o diferența cam mare intre vis și realitate sau fiecare visează altceva și apare suferința….

Si totuși de unde nevoia asta de povesti ,de înfrumusețare a prezentului  ? Poate așa e construita mintea noastră…

Gând de martie

Nu-mi plac sărbătorile tematice – Valentyne’s day, Dragobete,Ziua femeii.Par invențiile unui specialist în marketing care încearcă sa vândă tot felul de lucruri inutile.Nu mă entuziasmează nici restaurantele pline de femei, nici mamele stresate că trebuie sa cumpere cadouri pentru doamnele educatoare și învățătoare.Eu am aniversările mele personale .

Putem oricum să ne bucurăm de începutul primăverii,sa dăruim flori ,sa fim generoși.