„Cumințenia Pământului”
Atentatele de la Bruxelles
Sticle cu lapte vărsate în strada, tălăngi și fluiere
O eclipsă de Lună în Balanță
Sinucidere la metrou
medici -marș în fața Ministerului Sănătății
postul un izvor de bucurie pentru trup și suflet.
Europa se dezintegrează
cireșii explodează în floare
Sunt perioade în viata în care reușesc sa gândesc pozitiv,sa vad jumătatea plina a paharului și intervine cate o bomba (la propriu și la figurat) și totul devine haos.
Poate ar trebui sa nu ma afecteze, sa spun „bine ca nu se întâmpla aici la noi „. Dar nu putem trai izolați în egoism și nici într-un paradis iluzoriu.Mor oameni nevinovați și începi sa te întrebi -„asta e tot?”,”asta e viata ?”. Într-un univers în care sunt atâtea lucruri minunate de ce exista răul ?,de ce exista ura?
Sa trăim în prezent,sa ne bucuram pentru azi, sa apreciem ceea ce avem.
Poeții știu sa spună mult mai bine ceea ce gândesc eu:
Cu timpul…
de Jorges Luis Borges
“După un anumit timp, omul învață sa perceapă diferența subtila intre a susține o mana și a înlănțui un suflet, și învață ca amorul nu înseamna a te culca cu cineva și ca a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranța, și asa, omul începe sa învețe… ca săruturile nu sunt contracte și cadourile nu sunt promisiuni, și asa omul începe să-și accepte căderile cu capul sus și ochii larg deschiși, și învață sa-si construiască toate drumurile bazate în ASTĂZI și ACUM, pentru ca terenul lui MAINE este prea nesigur pentru a face planuri… și viitorul are mai mereu o mulțime de variante care se opresc însa la jumătatea drumului.
Si după un timp, omul învață ca dacă e prea mult, pana și căldura cea dătătoare de viata a soarelui, arde și calcinează.
Asa ca începe să-și planteze propria gradina și-și împodobește propriul suflet, în loc sa mai aștepte ca altcineva sa-i aducă flori, și învață ca într-adevăr poate suporta, ca într-adevăr are forța, ca într-adevăr e valoros, și omul învață și învață … și cu fiecare zi învață.
Cu timpul înveți ca a sta alături de cineva pentru ca iți oferă un viitor bun, înseamna ca mai devreme sau mai târziu vei vrea sa te întorci la trecut.
Cu timpul înțelegi ca doar cel care e capabil sa te iubească cu defectele tale, fără a pretinde sa te schimbe, iți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești.
Iti dai seama cu timpul ca dacă ești alături de aceasta persoana doar pentru a-ți întovărăși singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa înțelegi ca adevărații prieteni sunt numărați, și ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul înveți ca vorbele spuse într-un moment de manie, pot continua tot restul vieții sa facă rău celui rănit.
Cu timpul înveți ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face.
Cu timpul înțelegi ca dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeași intensitate.
Cu timpul iți dai seama ca deși poți fi fericit cu prietenii tai, într-o buna zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat sa plece.
Cu timpul iți dai seama ca fiecare experienta trăita alături de fiecare ființa, nu se va mai repeta niciodată.
Cu timpul iți dai seama ca cel care umilește sau disprețuiește o ființa umana, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleași umilințe și dispreț, dar multiplicate, ridicate la pătrat.
Cu timpul înveți ca grăbind sau forțând lucrurile sa se petreacă, asta va determina ca în final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iți dai seama ca în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.
Cu timpul vei vedea ca deși te simți fericit cu cei care-ți sunt împrejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine și acum s-au dus și nu mai sunt…
Cu timpul vei învăța ca încercând sa ierți sau sa ceri iertare, sa spui ca iubești, sa spui ca ți-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.
Ce iubesc
Benvenutto Cellini , Domenico Ghirlandaio,Sandro Boticeli, Santa Maria del Fiore – asa a început iubirea mea pentru Italia. Eram în școala generala și profesorul de desen,un nonconformist, ne preda istoria artelor. Fata de celelalte materii, destul de plicticoase, istoria artelor – de fapt a artelor plastice- mi-a dezvăluit o lume minunata. La început mi-au plăcut numele acestea melodioase,pe urma poveștile despre Renaștere. Toate astea se petreceau prin anii 70.Imaginile operelor ne erau prezentate din câteva albume de arta. Ani de zile mi-am dorit sa vizitez Italia ,sa vad toate acele opere de arta. Orașele acelea minunate păreau foarte îndepărtate.In urma cu câțiva ani am reușit sa vizitez Italia și m-am îndrăgostit de Florența.Cum e sa trăiești într-un oraș în care arta e pe strada? Cum e sa trăiești înconjurat de frumusețe?
Scriu și astăzi câteva cuvinte despre tot ceea ce iubesc-cărți,muzica,pictura.
Isabel Allende locuiește în universul lui Gabriel García Márquez. Isabel Allende știe sa povestească minunat ,sa ne vrăjească și sa ne atragă în lumea ei.
Isabel Allende s-a născut la Lima, în Peru, în 1942, şi este nepoata fostului președinte chilian Salvador Allende. Și-a petrecut copilăria în Chile, iar în timpul regimului Pinochet s-a refugiat în Venezuela.
ISABEL ALLENDE Ţara mea inventată
Sa vina primăvara..sa crească ziua,sa fie lumina,sa fie verde….
albastru 