Jurnal de recunostinta

Atata teama,atata tristete,atata neliniste……cum mai putem sa ne pastram speranta ? Nu mai fac planuri de viitor, nu mai visez, incerc doar sa ma adaptez , sa nu ma revolt, sa nu ma gandesc la necazuri…sa ma bucur de fiecare zi….Am citit despre un jurnal de recunostinta….in fiecare zi trebuie sa gasesc ceva pentru care sa fiu recunoscatoare….un lucru cat de mic, o bucurie, ceva frumos…. E o toamna minunata, natura are o frumusete incredibila, parca nimic nu s-a schimbat , desi in jur e numai boala si frica. Pentru ce sa ma bucur ? Pentru ca suntem impreuna,pentru o imbratisare, pentru copiii mei minunati, pentru ca mama e bine. Nu sunt fericita,dar sunt recunoscatoare pentru aceasta zi.