vis cu barca

în vis pluteam într-o barca pe un rău care devenea tot mai vijelios

eram impreuna noi doi

și eram conștientă ca barca nu poate fi controlata (oricum mi-e teama de apa, de barci, exact visul asta-mi lipsea)

și așteptam cu neliniste ca apele sa ne ducă spre mare, dar nici măcar în vis lucrurile nu sunt simple si barca a trecut printre niste trunchiuri de lemn foarte lungi care pluteau

și fără sa se rastoarne a pornit printr-o vale ingusta și barca s-a oprit în sfarsit în pietrele de pe țărm și am coborat in țara aceea în care oamenii vorbeau o limbă necunoscută

bine ca am coborat cu picioarele pe pamant mi-am zis

si m-am trezit cu gandul la apa aceea vijelioasa care ne purta fara să putem face nimic

și m-am gandit sa vad ce înseamnă visul așa cum făcea tata cand îmi povestea dimineața ce a visat

și am căutat pe internet ca eu nu am dicționar de vise ca tata

și în loc să-mi arate semnificația visului internetul mi-a arătat un poem despre un râu vijelios și apoi încă unul si-asa am descoperit un poet minunat pe care abia aștept să-l citesc .





Publicitate

zorele

Au inflorit zorelele in aceasta toamna friguroasa ca o iarna timpurie.Flori mari si albastre inflorite in frig ca o noua speranta. Le-am plantat tarziu,la inceputul toamnei si nu credeam ca vor rezista. Nici eu nu credeam ca voi rezista la tot ce ma inconjoara – boala, tristete, teama. Asa e viata, cu bucurii si tristeti , trebuie sa stii ce conteaza si sa poti sa te bucuri de lucrurile marunte.

pomul vietii

albastru

Mi-e dor de albastru, de o zi perfecta pe malul marii, de senzatia aceea de nemarginire, de libertate, de fericire pur si simplu, de eliberare de ganduri si nelinisti . In toata aceasta perioada ciudata am reusit sa ma adaptez, dar mi-a lipsit ceva .Mi-a lipsit visul. Nu la cosmarul nocturn ma refer , la visul cu ochii deschisi , la starea aceea de gratie pe care ti-o da o muzica buna, o pictura, un peisaj….Cu multi ani in urma aveam o amintire la care reveneam mereu cand imi doream sa evadez din cotidianul gri. Era o dimineata la mare, eu eram intinsa pe nisip,nu era nimeni in jur, era o senzatie de inceput de lume…..dincolo de timp….se auzeau valurile, cerul albastru…..un albastru nemarginit si o senzatie de liniste, de a fi una cu cerul si apa….o particica din unives….si senzatia aceea de eternitate.

GLICINA

culorile toamnei

Vis albastru

Eram intr-o barca

doar noi doi

pe o mare calma

si asteptam.

Nu stiu ce asteptam.

Totul era atat de frumos,

atat de albastru

si totusi…..

Era prea multa liniste

si gandurile navaleau

ca niste pasari dezorientate.

Era si neliniste si teama

si speranta…

Era atata liniste si atat de albastru

si totusi….

Ganduri de primavara

Verdele tanar al primaverii

se risipeste

ca un parfum puternic

peste lumina galbuie si obosita.

Ierburile se leagana ametite

si timpul se clatina

in dansul magic al vantului.

Rotire,

rotire….

pentru o clipa

sunt tanara iar.

culori

Gand de ianuarie

In adolescenta am cunoscut unul dintre oamenii care mi-au influențat destinul…atunci e vârsta căutării, idealismelor, influentelor bune sau rele care te pot transforma….

Profesoara de romana – o femeie minunata, culta , frumoasa, cu un nume ciudat – PULCHERIA- era din Bucovina . Sotul ei lucrase in Iran si a stat si ea cativa ani acolo, a invatat limba si a studiat cultura si civilizatia persana. Ne-a povestit cateva lucruri, cat sa ne faca curiosi…

Stirile din ultima perioada despre Iran mi-au amintit acea perioada… Intre timp am citit si cartea biografica Farah Pahlavi…mi-am format o parere despre civilizatia acelei perioade… Acum cand ma uit la stiri pare o alta lume… probabil asa cum a fost Romania comunista dupa Romania interbelica, cea culta, bogata, civilizata, europeana… Ce ciudate sunt meandrele istoriei.

Tot in perioada aceea l-am descoperit pe Omar Khayam…..E incredibil cat de actual si iubit a ramas dupa aproape o mie de ani….

Pentru ca sunt o iubitoare de poezie…specie in curs de disparitie..am sa pun cateva versuri din Omar Khayam .

Un punct pierdut e lumea în haosul imens.
Toată știința noastră: cuvinte fără sens.
Om, pasăre și floare sunt umbre în abis.
Zadarnic este gândul, iar existența – vis.

Fii vesel, căci tristețea o sa dureze pururi.
Mereu aceleasi stele s-or învârti-n azururi.
Din cărămizi făcute din trupul tau, n-ai teama,
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama.

Da-mi cupa si ulciorul! Sa bem fermecătoare
Faptura plămadita din roua si eter!
Câte minuni ca tine zeflemitorul cer
De mii de ori schimbat-a în cupe si ulcioare?