Se spune ca e bine sa vizitezi locurile copilariei.Probabil e vorba de regasirea copilului care ai fost, intelegerea bucuriilor si traumelor, a fericirilor si nostalgiilor….Eu traiesc in orasul in care m-am nascut, dar nimic nu mai e cum a fost….casa in care am copilarit , strazile pe care ma plimbam …totul e schimbat, centrul vechi a fost ras pe vremea comunismulu…acum nu stii in ce oras esti, totul e comun, uniform, urat. Cand am vizitat Roma m-am gandit -oare cum e sa traiesti intr-un oras in care opere de arta sunt la fiecare colt de strada, in care esti inconjurat de frumos.
Pe strada care ducea spre parcul Zavoi,intr-o casa frumoasa ,nationalizata, am stat pana la plecarea la facultate. Si acum stiu zidurile,treptele pe care le urcam pe intuneric cand veneam de la gradinita,(de fapt caminul Donca Simo ), coridorul lung, usa de la care pierdeam mereu cheia…Totul e foarte real…si nimic nu mai e…la vreo 2 ani de la plecarea mea a fost demolat totul. Am senzatia acuta a trecerii timpului. Nimic nu mai e cum a fost, nici eu nu mai sunt cea de atunci…Incerc sa recompun amintiri ca intr-un puzzle complicat.
albastru 