In copilărie nu aveam prea multe cărți în casă. Am descoperit creațiile mele de artă plastică pe o carte de bucate a mamei și pe cărțile ei din domeniul sanitar (în perioada aceea era eleva la școala tehnica sanitară). Învățasem să citesc și să scriu cu litere de tipar pe la 4-5 ani și citeam titlurile articolelor din ziar și titlurile din manualele de Boli contagioase sau Tehnica îngrijirii bolnavului. . Cărțile medicale erau ilustrate cu fotografii foarte ciudate și le mai înfrumusețam și eu. Era scarlatina? Ilustram pagina cu ceva mai frumos, de exemplu o prințesa cu bube pe fata. Studiile mele premature în domeniul medical nu mi-au îndreptat pașii spre facultatea de medicina,mai degrabă spre o oarecare ipohondrie. Oricum aici doream sa vorbesc despre literatura nu despre medicina sau artele plastice.
Mai târziu ,de cate ori aveam bani de buzunar din restul de la cumpărături îmi cumpăram o carte. Mama era exasperata- iar cărți ? nu ai destule? Deja nu mai avem unde sa le punem.
Din lista lunga de cărți preferate ,una din primele cărți
de care-mi amintesc este „Expediția Kon-Tiki”.
Cartea asta era cumpărata de tata. Am fost fascinata de „Expediția Kon-Tiki”, mai ales ca avea și fotografii. Oricum Thor Heyerdal era mult mai frumos decât cei cu boala BASEDOW .
Mi se părea minunat sa ai posibilitatea de a calatori, de a vedea lumea, iar Thor Heyerdal era pentru mine un personaj din povesti.
A fost prima dintre expediţiile exploratorului norvegian Thor Heyerdahl care a demonstrat cum ar fi interacţionat civilizațiile antice de pe diferite continente, călătorind pe oceane cu ambarcaţiuni primitive. Cu pluta de lemn botezată Kon-Tiki, Heyerdahl a traversat Pacificul, din Peru în Arhipelagul Tuamotu, iar eroica expediţie a fost subiectul unui bestseller internaţional şi a mai multor filme de mare succes.
De atunci am prins gustul pentru cartile de calatorii si pentru jurnale.
albastru 