Prin adâncul din mine
Se naște
Tainic
Un nou cer
Ce se revarsă
Pe sub pleoape.
Lună: ianuarie 2017
Şucri
In copilărie,pe vremea când nu aveam nici tabletă,nici telefon mobil,nici măcar televizor,una din preocupările interesante era studierea albumului cu fotografii vechi.Eram fascinata de rochiile frumoase ale doamnelor ,mi se păreau niște prințese.O mai întrebam pe bunica despre personajele din fotografii,dar ea nu avea niciodată timp să stea cu mine și să-mi povestească.Mi-a povestit tatăl meu.El povestea foarte frumos.
Fotografia aceasta mi-a reamintit povestea lui Şucri.Printre vecinii bunicilor era și o familie de turci care aveau un magazin de dulciuri și produse de cofetărie.
Mireasa aceasta, frumoasa ca o actriță dintr-un film vechi, nu era turcoaică,dar fusese crescuta tot de o familie de turci.Nu-mi amintesc numele ei.După căsătorie ,cei doi s-au stabilit la Sibiu și au avut doi copii.Continuând tradiția familiei, Sucri a răspuns de cofetăriile din Sibiu.
Îmi amintesc de un drum cu trenul la Sibiu,un oraș fabulos pentru copilul de atunci.Tata l-a căutat pe Şucri ,pentru că nu se mai văzuseră de mult timp,dar casa era pustie,cu obloanele închise.Cineva i-a povestit tatălui meu ca Sucri se despărțise de soție și a plecat cu copiii la Ada Kaleh și de acolo în Turcia.
Mica insulă turcească de pe Dunăre a dispărut ca și cum n-ar fi fost niciodată și aici s-ar putea termina povestea tinerilor din fotografie.Dar povestea mea are și un epilog.
După ani de zile,după ce și-a crescut copiii,i-a dat la studii și i-a căsătorit,Şucri s-a întors în România,în orașul copilăriei.Și-a cumpărat un apartament în oraș, s-a căsătorit și a mai trăit multi ani .
Poate destinul l-a adus pe vechile drumuri.
Cadril -Carlos Drummand de Andrade
Juan o iubea pe Teresa,care-l iubea pe Raimundo,
Care-o iubea pe Maria ,care-l iubea pe Joaquin,
Care-o iubea pe Lilli,care nu iubea pe nimeni.
Juan s-a dus in Statele Unite,Teresa s-a călugărit,
Raimundo a murit de durere,Maria a rămas fata bătrână,
Joaquin s-a sinucis,
iar Lilli se căsători cu J.Pinto Fernandez
care nu se amestecase in povestea asta.
2
uneori,
când e multa tristețe
și cenușiu
și frig,
și de oboseală
nu poți nici măcar visa
plimbări pe țărmul unei mări îndepărtate
e suficienta o îmbrățișare
Justyna Kopania
O pictoriță tânără din Polonia și minunatele ei tablouri.
Ferestre
Prea mult alb,
monotonie și frig.
Mi-as dori sa fiu acum lângă o fereastra ca asta.
Veghe
Prin sânge,prin somn
curg palide stelele
și-n loc de inima bate vântul.
Pustiu.
Într-o iarna ca asta
Voi pleca și n-am sa mai știu
Sa mă-ntorc.
Sa n-adormi,
Sa n-adorm,
Sa fii lângă mine
Mereu viu …Mereu viu …
Sursă: Veghe
0 dimineață de iarna
O lume înghețată,
Împietrita in alb.
Străzi pustii.
Timpul s-a oprit.
Tablou alb neînceput
în așteptarea culorilor,
a căldurii,
a iubirii care va topi tot.
Kazimir Malevici – Pătrat alb pe fond alb
Khalil Gibran
Astăzi este aniversarea de 134 de ani de la naşterea lui Khalil Gibran.
Iar o femeie care purta un prunc în braţe
spuse: „Vorbeşte-ne despre Copii”.
Şi el glăsui.
„Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.”
din „Profetul” o carte minunata și mereu actuala.
albastru 