Povesti de carantina

A murit R. Nu de coronavirus, de batranete. Intr-o comuna cu obiceiurile ei de sute de ani e ceva de necrezut ca la inmormantare vor participa 8 persoane. Daca nu era carantina ar fi fost o mare rusine ca la o familie asa mare sa participe doar 8 persoane. R avea 6 copii, nevasta, gineri, nepoti…..ar fi putut avea o inmormantare adevarata, cu toata comuna la biserica, cu coliva pentru toti  ,cu pomana la Caminul cultural, cu bocitoare strigand disperate , cu slujba in biserica de 2-3 ore, cu prosoape si batiste, cu bani aruncati la rascruci….La inmormantarea lui vor fi doar 8 persoane cu popa cu tot. Poate vor face cu randul, pleaca unul, vine altul.

Copiii nu se mai intelegeau cu el in ultimul an, nu mai vroia sa-i intre cineva in camera, sa-i faca curatenie, sa-i schimbe asternutul. Cand a murit i-au gasit patul plin de pungi cu bani, fiecare pensie intr-o punga. In saltea au gasit ceasuri. Ii placeau ceasurile si copiii i-au adus cadou. Le-a ascuns pe toate in saltea, noi noute….fara sa masoare timpul.

Vis albastru

Eram intr-o barca

doar noi doi

pe o mare calma

si asteptam.

Nu stiu ce asteptam.

Totul era atat de frumos,

atat de albastru

si totusi…..

Era prea multa liniste

si gandurile navaleau

ca niste pasari dezorientate.

Era si neliniste si teama

si speranta…

Era atata liniste si atat de albastru

si totusi….