Vis

„intr-o bună zi m-am întins pe iarbă, mi-am desfăcut braţele şi am privit cerul. Şi dintr-o dată m-am pătruns de sentimentul că sensul existenţei întregului Univers este iubirea". Walt Whitman

Adormiți
Sub cer nesfârșit
Visam
Lungi zboruri
Drepte și pure ca gândurile noastre.
În noapte
ne-am iubit pe câmpia cu ierburi sfioase
și acum
întinși luminoși sub timp
visăm tânărul câmp
Ce o sa ne-mbrățișeze prelung.

Publicitate

Cuvinte

 

Lumina se evapora.
Cuvintele tale își pierdeau treptat înțelesul.
Pana la mine ajungea
Doar zborul înalt al vocalelor,
Repetate mereu ,
Ca un descântec ciudat.
Gesturile tale aveau ceva de-nceput,
Ceva simplu ca o chemare.
Închisa eram în neliniști și ploi
Și purtam prea multe-întrebări sub surâs.
Tu vorbeai o limba necunoscută
în care nu puteai
Să-mi dai un răspuns.

Plecare

12734173_467355093463978_2763971655794073648_n

Cobor spre malul
De unde albastrul acela intens
Mă pândește.
Ceva nelămurit destramă
Trupul cuvintelor
Și frumusețea își pierde treptat înțelesul.

E dintr-o data foarte târziu.
Apele ma-ncercuie-n somn
Şi nimeni nu știe sa mă cheme.
Învață-mi numele
Cât încă zâmbetul tău
Miroase a ploaie și a pământ,
Cat încă nu am curajul
Sa îmi întorc
Privirile spre mare.