Cuvinte

viziune

Lumina se evapora.
Cuvintele tale își pierdeau treptat înțelesul.
Pana la mine ajungea
Doar zborul înalt al vocalelor,
Repetate mereu ,
Ca un descântec ciudat.
Gesturile tale aveau ceva de-nceput,
Ceva simplu ca o chemare.
Închisa eram în neliniști și ploi
Și purtam prea multe-întrebări sub surâs.
Tu vorbeai o limba necunoscută
în care nu puteai
Să-mi dai un răspuns.

Plecare

12734173_467355093463978_2763971655794073648_n

Cobor spre malul
De unde albastrul acela intens
Mă pândește.
Ceva nelămurit destramă
Trupul cuvintelor
Și frumusețea își pierde treptat înțelesul.

E dintr-o data foarte târziu.
Apele ma-ncercuie-n somn
Şi nimeni nu știe sa mă cheme.
Învață-mi numele
Cât încă zâmbetul tău
Miroase a ploaie și a pământ,
Cat încă nu am curajul
Sa îmi întorc
Privirile spre mare.