Adormiți
Sub cer nesfârșit
Visam
Lungi zboruri
Drepte și pure ca gândurile noastre.
În noapte
ne-am iubit pe câmpia cu ierburi sfioase
și acum
întinși luminoși sub timp
visăm tânărul câmp
Ce o sa ne-mbrățișeze prelung.
Lună: decembrie 2015
Vremuri
Umbra ta veche e-n declin
Și-n lumina de-acum te topești.
Nu mai știu dac-ai fost .
Nu mai știu dacă ești.
Tristețea mea s-a golit,
Tinerețea mea e o unda
Orbita de vis am trecut
Pe lângă secunda.
Ape
Ape pline de viață
Se scurg peste noi și ne spală
De teamă,de ceață.
Ape izvorâte din vis
Ne dizolva încet și ne poartă
Spre cerul promis.
Veghe
Prin sânge,prin somn curg palide stelele
și-n loc de inima bate vântul.
Pustiu.
Într-o iarna ca asta
Voi pleca și n-am sa mai știu
Sa mă-ntorc.
Sa n-adormi,
Sa n-adorm,
Sa fii lângă mine
Mereu viu
Mereu viu.
Cuvinte
Lumina se evapora.
Cuvintele tale își pierdeau treptat înțelesul.
Pana la mine ajungea
Doar zborul înalt al vocalelor,
Repetate mereu ,
Ca un descântec ciudat.
Gesturile tale aveau ceva de-nceput,
Ceva simplu ca o chemare.
Închisa eram în neliniști și ploi
Și purtam prea multe-întrebări sub surâs.
Tu vorbeai o limba necunoscută
în care nu puteai
Să-mi dai un răspuns.