Vis

„intr-o bună zi m-am întins pe iarbă, mi-am desfăcut braţele şi am privit cerul. Şi dintr-o dată m-am pătruns de sentimentul că sensul existenţei întregului Univers este iubirea". Walt Whitman

Adormiți
Sub cer nesfârșit
Visam
Lungi zboruri
Drepte și pure ca gândurile noastre.
În noapte
ne-am iubit pe câmpia cu ierburi sfioase
și acum
întinși luminoși sub timp
visăm tânărul câmp
Ce o sa ne-mbrățișeze prelung.

Anunțuri

Vremuri

umbra

Umbra ta veche e-n declin
Și-n lumina de-acum te topești.
Nu mai știu dac-ai fost .
Nu mai știu dacă ești.

Tristețea mea s-a golit,
Tinerețea mea e o unda
Orbita de vis am trecut
Pe lângă secunda.

Cuvinte

viziune

Lumina se evapora.
Cuvintele tale își pierdeau treptat înțelesul.
Pana la mine ajungea
Doar zborul înalt al vocalelor,
Repetate mereu ,
Ca un descântec ciudat.
Gesturile tale aveau ceva de-nceput,
Ceva simplu ca o chemare.
Închisa eram în neliniști și ploi
Și purtam prea multe-întrebări sub surâs.
Tu vorbeai o limba necunoscută
în care nu puteai
Să-mi dai un răspuns.

Plecare

12734173_467355093463978_2763971655794073648_n

Cobor spre malul
De unde albastrul acela intens
Mă pândește.
Ceva nelămurit destramă
Trupul cuvintelor
Și frumusețea își pierde treptat înțelesul.

E dintr-o data foarte târziu.
Apele ma-ncercuie-n somn
Şi nimeni nu știe sa mă cheme.
Învață-mi numele
Cât încă zâmbetul tău
Miroase a ploaie și a pământ,
Cat încă nu am curajul
Sa îmi întorc
Privirile spre mare.