cer înghețat –
stele mici scrâșnesc
strivite sub tălpi
Lună: ianuarie 2018
Poveste
In țara în care domnește iubirea
oamenii zâmbesc dis de dimineață
fericiți că începe o noua zi.
Țara aceasta nu o poți găsi undeva pe glob.
Țara în care domnește iubirea
este situata undeva în timp.
Este populata de oameni tineri și îndrăgostiți.
Mai sunt si unii care nu mai sunt chiar tineri,
care au fost îngăduiți
dacă nu și-au pierdut
sufletul de copil, dacă nu au uitat sa zâmbească.
Cei care nu mai știu să iubească,
cei care aleg puterea,orgoliul și egoismul
Sunt alungați.
In țara în care domnește iubirea
poți intra
pe sub poarta sărutului,
după ce aștepți răbdător la masa tăcerii
(pentru ca iubirea nu are nevoie de cuvinte).
Când dă semn pasarea măiastră,
sufletele se apropie
și pornesc lungul drum
de urcare a coloanei,pas cu pas,
cu bucurii și suferință
pana dincolo .
Gand despre frumos
M-am întrebat deseori ce este arta…cum de este înnăscut simțul frumosului în om…sunt multe întrebări care ,privite din perspectiva evoluționistă, nu au niciun sens. Ideea de Frumusețe trimite la o esență a artei. Frumosul ,emoția estetică sunt un fel de hrana pentru suflet. Frumusețea este armonie.
Când faci o călătorie cauți locuri frumoase,care sa-ți bucure sufletul,nu te duci sa vezi mizerie . Nu înțeleg de ce e acceptata vulgaritatea și kitschul în arta. De ce nu ai alege bucuria, bucuria sufletului ?
De curând am văzut un film documentar Why Beauty Matters al scriitorul și filozofului britanic, Roger Scruton, în care m-am regăsit în mare parte și pe care va indemn sa-l vedeți.
.
Mais où sont les neiges d’antan?
Au trecut sărbătorile,am desfăcut bradul (spre nemulțumirea pisicii care stătea sub el fără sa încerce sa-l escaladeze).Zilele de primăvara de la începutul anului mi-au prins bine,mi-au dat energie .Anul trecut pe vremea asta era totul mult mai trist.0 dimineață de iarna
Nu-mi place iarna. Mi-a plăcut iarna doar în copilărie – amintirea cu sania aceea mare trasa de tata când plecam de la bunici e una din amintirile mele dragi.
Nu am multe amintiri frumoase din copilărie ,deși timpul estompează partea întunecata a amintirilor și exista și o tendința de idealizare. Cred ca eram un copil timid, însingurat, trăind în lumea mea jumătate vis jumătate realitate.Camere întunecoase (cred ca se făcea economie la consumul de curent electric),scări fără lumina pe care urcam la etaj pipăind pereții, liniștea aceea apăsătoare.Rezultatul e ca nu-mi e teama de întuneric, dar iubesc camerele luminoase,cu ferestre mari și însorite, nu am devenit mai sociabila , m-am străduit doar sa ma adaptez și încă trăiesc intre vis și realitate (altfel realitatea ar deveni insuportabila ).
Să visăm
In urma cu mai multi ani am citit despre un „panou al dorințelor”- pui niște fotografii pe un panou,le vizualizezi des,trec în subconștient și se realizează. Nu cred tot ce scrie în ” Secretul ” sau „Legea atracției” ,dar partea copilăroasa din mine mă îndeamnă să fac la fiecare început de an acest panou, în jurnalul pe care îl țin și pe care de vreo 6 ani îl scriu pe calculator ( deși încă îmi place să scriu cu stiloul în caiete și agende frumoase).
Nu mi-am dorit lucruri de nerealizat ,unele s-au împlinit,altele nu…..și anul acesta mă gândesc ce-mi doresc. Un exercițiu de imaginație…..Să-mi fac mai mult timp pentru mine….să scriu, să pictez.,să citesc,…asta depinde de mine.., să ne înțelegem,să ne iubim….și asta se poate….oricum bunuri materiale nu-mi doresc ,sau nu mi se par atât de importante încât să le trec pe panou…să călătoresc…daaa, aș putea să pun câteva fotografii …poate cine știe…………. și dacă nu se îndeplinesc dorințele ?? Chiar așa…. nu e rău să visezi….poate fi chiar o terapie…..obișnuiesc înainte de culcare să-mi eliberez mintea de toate mizeriile acumulate de-a lungul zilei…să mă gândesc la ceva frumos…..
Să visăm………..
albastru 