Gand de august

Mi-e dor de vremea când copiii erau mici și puteam sa ma joc alături de ei.Mi- dor de fiecare descoperire a lor,de curiozitatea vârstei,de naivitatea lor.Uneori am impresia ca ei au crescut prea repede și eu am rămas acolo in copilărie.Eu desenez,fotografiez norii,adun pietre frumoase din rau și mi le pun pe pervazul ferestrei.

Ei au preocupări serioase,sunt la începutul bătăliei ,fac strategii și nu accepta decât victoria.Recunosc ,eu am fost înfrânta in bătălia asta.Din tot ce-am visat putin s-a îndeplinit și acum încerc sa recuperez timpul pierdut in activități care nu meritau atâtea sacrificii.M-am adaptat la vremuri,m-am ambiționat sa fiu foarte buna in domenii care de fapt nu-mi plăceau, numai pentru a dovedi ca pot.Pentru a dovedi cui? Mie sau imaginii mele?

Recitesc jurnale de demult și redescopăr adevăratul eu pe care intr-un fel l-am trădat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s