Seară caldă de septembrie.Vara mai întârzie câteva zile.Soarele trimite raze roșiatice din spatele dealului. Ar putea fi o atmosfera romantica,potrivită pentru meditație sau pentru scris.Stau pe balcon pe fotoliul de răchită și observ teiul din fața blocului . A început să devină auriu. Poate și eu sunt în perioada aurie.Mai e timp pînă la iarnă.
”Toamnă aurie -speranță pentru toamna mea ” se strecoară un vers în mintea mea.
Un miros de mâncare de varza se insinuează peste tot.Sunetul strident al unor mașini de pompieri mă trezește din amorțeală. Uneori îi înțeleg pe cei care se retrag în sihăstrie.
albastru 