Despre povesti și vise

Omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea. C. G. Jung

M-am întrebat mereu de unde vine nevoia asta de povesti? Povesti pentru copii…pe urma povesti pentru oameni mari..Copiii obișnuiți de mici sa asculte povesti învață sa citească și își citesc singuri poveștile,pe urma citesc cărți din ce în ce mai complexe,mai complicate.

Daca părinții nu au timp, copiii se mulțumesc cu desene animate…mai târziu cu seriale și filme…Eu cred ca o carte iți stimulează creativitatea și imaginația pentru ca iți faci în minte propriul film…Citești o carte și în funcție de cultura,amintiri,experiența de viața…iți faci propriul film…uneori ești și tu personaj..

Unii știu sa viseze singuri,sa spere,să-și facă planuri …. Cei care știu sa viseze vor uneori sa împărtășească și altora visele lor…și așa apar artiștii sau creatorii…

Industria filmului se bazează pe nevoia asta de povesti și folosește chiar rețete clasice în variante moderne – de exemplu Cenușăreasa…zeci de filme și seriale pornesc de la aceeași poveste…

Si iubirea e un vis…e o poveste pe care ți-o faci în minte..și pe care începi sa o crezi..Uneori e o diferența cam mare intre vis și realitate sau fiecare visează altceva și apare suferința….

Si totuși de unde nevoia asta de povesti ,de înfrumusețare a prezentului  ? Poate așa e construita mintea noastră…

Gând de martie

Nu-mi plac sărbătorile tematice – Valentyne’s day, Dragobete,Ziua femeii.Par invențiile unui specialist în marketing care încearcă sa vândă tot felul de lucruri inutile.Nu mă entuziasmează nici restaurantele pline de femei, nici mamele stresate că trebuie sa cumpere cadouri pentru doamnele educatoare și învățătoare.Eu am aniversările mele personale .

Putem oricum să ne bucurăm de începutul primăverii,sa dăruim flori ,sa fim generoși.

Gând în ceață

Noaptea au zburat fulgi mari ca niște amintiri îndepărtate. Dimineața orașul era o fotografie veche alb-negru. Dintr-o dată a coborât ceața.

Ce sentiment ciudat…înaintez fără sa văd capătul drumului…Sunt aici și acum…..Știu totuși că e ceva dincolo…

Se aude cântecul unor păsări. Ele știu mai bine ca mine că vine primăvara.

ceata

Salvează

Salvează

mama și facebook-ul

Mama are aproape 80 de ani (neîmpliniți precizează ea ) și a primit cadou o tableta.Are și telefon mobil .Un băiat de la firma i-a făcut cont de Facebook și e foarte încântată . Acum poate să vadă fotografii de la toate rudele răspândite în toată lumea .

A primit lecții de utilizare de la nepoate și  a reușit să facă și apeluri video.Nu a fost totul simplu de la început.Se tot mira de unde o cunoaște atâta lume și de ce vor toți să-i fie prieteni.


–Mamă,de ce mă întreabă mereu – îl cunoști pe cutare ,dar pe cutare? Nu am știut să le răspund că nu nimeresc literele.

– Păi nu trebuie sa le răspunzi.

– Păi dacă ma întreabă !


-Dar ai cui sunt cei de la facebook?

– ???

-De ce mă întreabă ei ce studii am,unde am lucrat?


Nepoatele i-au trimis câteva fotografii prin mesaj privat și e foarte mandra.A și postat una dintre fotografii.

-Mamaie,să nu mai pui fotografiile noastre. Le-am trimis pentru tine.

– Bine,am să pun doar fotografii cu flori și pisici -spune dezamăgită.