Jurnal de izolare -2

Sa nu ne panicam. Fiecare are momentele lui de panica. Cum facem sa scapam de frica, de gandurile negre ?

Eu sunt putin ipohondra, de mult timp, nu de acum. Cartile de medicina sunt o sursa de panica, am toate simptomele, nu le mai citesc. Acum gasesc tot felul de informatii pe facebook sau la tv. Punem masca , dam cu clor, cu spirt, cu sapun….dar gandurile negre nu dispar.

Pana la urma important e sa scapi de frica.Sa reusesti sa gasesti linistea, echilibrul, armonia.

Pe facebook e un prieten de fb care traieste in Milano. E o persoana in varsta. In fiecare dimineata posteaza fotografii cu strazi pustii si pomi infloriti din Milano. Pe urma posteaza imagini din Renastera italiana, Pompei, Grecia antica, Egipt. E in mijlocul mortii si posteaza imagini frumoase. Si muzica.

Ma gandesc la toate greutatile prin care am trecut – comunism, Cernobil, revolutie,anul 2000 cu sfarsitul lumii ( ha, ha ), plus micile suparari personale care atunci pareau de netrecut…tot un fel de sfarsit al lumii…

Incerc sa raman in bula mea de poezie, de pictura, de muzica, de arta….de frumusete. Nu vorbesc cu persoane care se vaicaresc, cu cei care au o placere deosebita sa vorbeasca despre boli, despre morti, despre tristete…Incerc sa-mi pastrez simtul umorului. Cei care au credinta au o sursa in plus de speranta.

Ei si sunt si alte metode , astea le stiu probabil psihologii, psihoteraputii , pentru mine functioneaza sa –

  • am un program
  • sa citesc ( am cartile mele preferate – memorii, romane, povestiri – si altii au trecut prin perioade grele )
  • sa am activitati interesante
  • sa scriu in jurnal
  • sa ascult muzica
  • sa-mi pastrez simtul umorului
  • sa cred si sa ma rog

Jurnal de izolare

Stam amandoi in casa de trei saptamani. Ca la„închisoarea maritală” de la  Biertan . Acolo stateau 6 saptamani.

E bine !  Nici in luna de miere nu am stat atat doar noi doi. Atunci m-a dus la Craiova sa-si dea definitivatul. Era august, o caldura groaznica si ziua si noaptea. In apartamentul in care stateam nu erau deschise ferestrele pentru ca intrau niste gandaci zburatori. Era un fel de sauna. O experienta de neuitat.

Stam acasa. Ne spalam pe maini….Milioane de oameni stau inchisi in case. Se spala pe maini.

Primarul a pus sa fie plantate flori in tot orasul. Nu are cine sa le vada.

Fac ordine, gatesc, mai aflu stiri despre numarul mortilor….

Seriale, o piesa de teatru minunata la tv -Unchiul Vania, jucam remi, ne spalam pe maini….

Apeluri video cu copiii si cu mama….bine ca exista internetul.

Notre Dame

Imaginile catedralei in flacari mi-au readus multe amintiri.

In copilarie, prin anii 70, pe vremea cealalta (parca as zice inaintea erei noastre ) ,cand viata era monotona si trista si limitata si de necrezut pentru cei de azi, am avut sansa sa cunosc un om deosebit care traise intr-o lume minunata . Yvonne, cea despre care v-am povestit aici https://albastruceruleum.wordpress.com/2016/07/18/989/ mi-a povestit despre Paris. Povestile despre strazile Parisului,despre Notre Dame, Sacre Coeur, Montparnasse…..erau incredibile, ca si cum un personaj din romanele pe care le citeam, poate Mizerabilii, ar fi coborat in realitatea mea ( oricum pe vremea aia nu prea faceam diferenta intre viata imaginara si cea reala). Acum pare ceva banal, iei avionul si gata,esti la Paris. Pe vremea aia numai cei cu aprobari speciale puteau calatori. Culmea e ca in cei 30 de ani care au trecut de la deschiderea portilor nu am ajuns la Paris . E ca un vis pe care ti-e teama sa-l confrunti cu realitatea ca sa nu fii dezamagit, pentru ca pe vremea mea nu era internet, Parisul meu e un oras imaginar in care aveam clar cateva imagini din cartea de limba franceza, cateva imagini din filmele vazute si multe imagini din cartile citite. Yvonne mi-a daruit un baedeker ( adica un ghid de calatorie – hai ca nu stiati ).

L-am studiat, l-am pus alaturi de alte cateva carti pe care mi le-a daruit si am visat ca intr-o zi voi merge si eu pe strazile acelea…. Acum mi-am dat seama ca daca mai ezit, s-ar putea sa nu mai gasesc orasul visat, oricum totul se schimba,se transforma, deja am senzatia uneori ca apartin unei alte ere si ma straduiesc sa raman contemporana cu copiii mei.

Între râs și plâns

O avalanșă de știri într-o lume nebuna –   anunțuri apocaliptice, șocante, teribile, înmormântări TV. Nu e suficienta mass media……la mine in birou ( un birou supraaglomerat desigur) se comentează (cu voluptate)  aceleași știri….plus cele de pe plan local cu aceleași teme – cine s-a mai îmbolnăvit,cine a mai murit…asa ca îmi pun căștile , pun ceva muzica și-mi vad de cifre…E prea mult….Noroc cu Mirela.

Mirela e femeia de serviciu de la birourile noastre. Curățenia  nu e principala ei activitate,ea se ocupa cu „comunicarea” in societate. Merge din birou in birou și în timp ce golește coșurile de gunoi, află noutățile și le transmite mai departe. La schimbarea directorului  o întreba toată lumea care sunt noutățile.

– Lasă , că va fi bine.

– Mirela,tu ai premoniții?

– Da , premoniții din trecut.

Astăzi a venit și ne-a povestit ce a pățit de Paști.

– Eu si Valentin nu am mâncat niciodată miel de Pasti, nu aveam noi bani de miel . Anul ăsta a cumpărat copilul o jumătate  de miel. Am auzit și eu ca la friptura de miel trebuie sa faci „ferzandare” și am pus vin,cimbru,sare  și am lăsat pulpa câteva ore. Dar eu nu știam ca Valentin a pus vinul într-o sticla care nu era spălata bine,era de benzina. Când sa fac friptura am văzut ca are un miros ,dar nașa a zis că e păcat să o arunc. să o frec bine cu ceapa,cu sare si n-o sa se mai simtă nimic. Când am pus friptura pe masa ,a zis copilul „Mamă,ce e porcăria asta ?” și a trebuit sa o arunc.

– Păi nu i-ai zis nimic lui Valentin că a stricat și vinul și friptura?

– Atât ar mai fi  lipsit,nu mai aveam sărbători .

Pregatiri de Pasti

Femeia traditionala din Romania se pregateste de Pasti. Cu doua saptamani inainte se apuca de curatenie. Se cumpara materiale de curatenie – detergenti, detartranti, degresanti  si alte chestii similare, se spala – geamuri covoare, perdele, draperii, podele……in mediul rural se varuieste si bucataria. Sotii traditionali ies cu covoarele la batut langa bloc  (daca nu sunt timisi la curatatorie).

Mamele tin la traditie, nu scapa nimic de ochiul lor vigilent,( daca am fost prea ocupata la serviciu si nu am respectat programul anual, mi s-a indus un sentiment de vinovatie).

In timpul curateniei traditionale se mai intampla si accidente casnice – la spalatul geamurilor si prinderea perdelelor (am vazut  cazuri de capete sparte si caderi de la balcon).

Cine trece cu bine de prima etapa, se apuca de gatit cu sentimentul ca toate caloriile care au lipsit in perioada postului trebuie recuperate urgent,la meniul de Pasti.

Familia trebuie sa manance : oua,drob,salata boeuf, ciorba ,friptura de miel,sarmale, cozonac si pasca.. Nu stiu cum e in  alte familii,dar la mine mama si soacra (sa le dea Dumnezeu viata lunga) respecta cu sfintenie acest meniu.  Am incercat sa-mi impun punctul de vedere – ca noi nu mancam asa mult, ca tinem cura de slabire, ca ce rost are sa se oboseasca,macar sa renunte la cozonaci…..nu m-au bagat in seama ( cred ca s-au abtinut sa-mi spuna ca daca nu gatesc eu meniul traditional macar sa tac)……Nu stiu cum mai sunt ele in stare sa stea in picioare la slujba de Inviere. Efortul depus trebuie apreciat ,e rusinos sa nu mananci dupa ce ele s-au obosit atat. Mesele se impart pe zile -intai la soacra ( ca asa se merge de sarbatori ) pe urma la mama. Eu nu incerc sa le concurez, am facut curatenie pentru ca oricum aveam concediu medical,curatenia nu e incompatibila cu viroza. Cand e vorba de mancare ,ma gandesc ca abia reusisem sa dau jos doua kilograme….si asta nu pentru ca tin la silueta,dar e mai sanatos ,cand ajungi la doctor,indiferent ce te doare,iti spune sa slabesti. Despre sentimentul inaltator al sarbatorii crestine in familia traditionala….cu alta ocazie.

 

Statistica

Lumea in care îmi duc traiul zilnic, serviciul, este un mic univers. Fiecare cu povestea lui, fiecare poveste in parte e povestea societății romanești de azi .

O mica statistica:

  • 2 au plecat in străinătate
  • 1 s-a sinucis
  • 1 s-a pensionat anticipat
  • 1 a făcut AVC si s-a pensionat medical
  • 2 s-au lăsat de politica
  • 1 s-a lăsat de fumat
  • 1 a devenit vegetarian
  • 3 fac cura de slăbire
  • 1 a devenit tata
  • 2 sunt in căutarea iubirii
  • 80% au rate la bănci si nu le ajung banii de la un salariu la altul.

mama și facebook-ul

Mama are aproape 80 de ani (neîmpliniți precizează ea ) și a primit cadou o tableta.Are și telefon mobil .Un băiat de la firma i-a făcut cont de Facebook și e foarte încântată . Acum poate să vadă fotografii de la toate rudele răspândite în toată lumea .

A primit lecții de utilizare de la nepoate și  a reușit să facă și apeluri video.Nu a fost totul simplu de la început.Se tot mira de unde o cunoaște atâta lume și de ce vor toți să-i fie prieteni.


–Mamă,de ce mă întreabă mereu – îl cunoști pe cutare ,dar pe cutare? Nu am știut să le răspund că nu nimeresc literele.

– Păi nu trebuie sa le răspunzi.

– Păi dacă ma întreabă !


-Dar ai cui sunt cei de la facebook?

– ???

-De ce mă întreabă ei ce studii am,unde am lucrat?


Nepoatele i-au trimis câteva fotografii prin mesaj privat și e foarte mandra.A și postat una dintre fotografii.

-Mamaie,să nu mai pui fotografiile noastre. Le-am trimis pentru tine.

– Bine,am să pun doar fotografii cu flori și pisici -spune dezamăgită.

gând de început de an

Ne legam speranțele de noi începuturi.

La fiecare început de an îmi fac o lista cu ce îmi doresc  ,ce îmi propun să fac.Unele dorințe rămân doar pe listă,altele se împlinesc,unele depind de mine,altele de șansă.Important e să-mi doresc,să sper,să gândesc pozitiv,să visez. In urmă cu mulți ani nici măcar nu visam să am tot ce am acum și nu ma refer la partea materiala,deși are și ea importanța ei.

Să evadăm din monotonia vieții,să nu devenim sclavii lucrurilor,sa visăm,să iubim,să ne bucurăm de câteva versuri,de o muzică buna,de o carte,de o pictură frumoasa.Lumea in care trăim e din ce in ce mai dramatica,mai șocantă,ca să putem merge mai departe trebuie să avem un colț liniștit în care să visăm,să ne bucurăm,în care sa ne întâlnim cu eul ascuns,cel din cochilie.

Fiecare început e o speranță.