primavara

Reclame

Între râs și plâns

O avalanșă de știri într-o lume nebuna –   anunțuri apocaliptice, șocante, teribile, înmormântări TV. Nu e suficienta mass media……la mine in birou ( un birou supraaglomerat desigur) se comentează (cu voluptate)  aceleași știri….plus cele de pe plan local cu aceleași teme – cine s-a mai îmbolnăvit,cine a mai murit…asa ca îmi pun căștile , pun ceva muzica și-mi vad de cifre…E prea mult….Noroc cu Mirela.

Mirela e femeia de serviciu de la birourile noastre. Curățenia  nu e principala ei activitate,ea se ocupa cu „comunicarea” in societate. Merge din birou in birou și în timp ce golește coșurile de gunoi, află noutățile și le transmite mai departe. La schimbarea directorului  o întreba toată lumea care sunt noutățile.

– Lasă , că va fi bine.

– Mirela,tu ai premoniții?

– Da , premoniții din trecut.

Astăzi a venit și ne-a povestit ce a pățit de Paști.

– Eu si Valentin nu am mâncat niciodată miel de Pasti, nu aveam noi bani de miel . Anul ăsta a cumpărat copilul o jumătate  de miel. Am auzit și eu ca la friptura de miel trebuie sa faci „ferzandare” și am pus vin,cimbru,sare  și am lăsat pulpa câteva ore. Dar eu nu știam ca Valentin a pus vinul într-o sticla care nu era spălata bine,era de benzina. Când sa fac friptura am văzut ca are un miros ,dar nașa a zis că e păcat să o arunc. să o frec bine cu ceapa,cu sare si n-o sa se mai simtă nimic. Când am pus friptura pe masa ,a zis copilul „Mamă,ce e porcăria asta ?” și a trebuit sa o arunc.

– Păi nu i-ai zis nimic lui Valentin că a stricat și vinul și friptura?

– Atât ar mai fi  lipsit,nu mai aveam sărbători .

Pregatiri de Pasti

Femeia traditionala din Romania se pregateste de Pasti. Cu doua saptamani inainte se apuca de curatenie. Se cumpara materiale de curatenie – detergenti, detartranti, degresanti  si alte chestii similare, se spala – geamuri covoare, perdele, draperii, podele……in mediul rural se varuieste si bucataria. Sotii traditionali ies cu covoarele la batut langa bloc  (daca nu sunt timisi la curatatorie).

Mamele tin la traditie, nu scapa nimic de ochiul lor vigilent,( daca am fost prea ocupata la serviciu si nu am respectat programul anual, mi s-a indus un sentiment de vinovatie).

In timpul curateniei traditionale se mai intampla si accidente casnice – la spalatul geamurilor si prinderea perdelelor (am vazut  cazuri de capete sparte si caderi de la balcon).

Cine trece cu bine de prima etapa, se apuca de gatit cu sentimentul ca toate caloriile care au lipsit in perioada postului trebuie recuperate urgent,la meniul de Pasti.

Familia trebuie sa manance : oua,drob,salata boeuf, ciorba ,friptura de miel,sarmale, cozonac si pasca.. Nu stiu cum e in  alte familii,dar la mine mama si soacra (sa le dea Dumnezeu viata lunga) respecta cu sfintenie acest meniu.  Am incercat sa-mi impun punctul de vedere – ca noi nu mancam asa mult, ca tinem cura de slabire, ca ce rost are sa se oboseasca,macar sa renunte la cozonaci…..nu m-au bagat in seama ( cred ca s-au abtinut sa-mi spuna ca daca nu gatesc eu meniul traditional macar sa tac)……Nu stiu cum mai sunt ele in stare sa stea in picioare la slujba de Inviere. Efortul depus trebuie apreciat ,e rusinos sa nu mananci dupa ce ele s-au obosit atat. Mesele se impart pe zile -intai la soacra ( ca asa se merge de sarbatori ) pe urma la mama. Eu nu incerc sa le concurez, am facut curatenie pentru ca oricum aveam concediu medical,curatenia nu e incompatibila cu viroza. Cand e vorba de mancare ,ma gandesc ca abia reusisem sa dau jos doua kilograme….si asta nu pentru ca tin la silueta,dar e mai sanatos ,cand ajungi la doctor,indiferent ce te doare,iti spune sa slabesti. Despre sentimentul inaltator al sarbatorii crestine in familia traditionala….cu alta ocazie.

 

16 ani

Când aveam 16 ani dorințele materiale erau limitate vrând-nevrând.Să ai un serviciu, un apartament,o mașina,o familie…uneori o excursie in țări comuniste era tot ce-și putea dori cineva. Greutățile erau doar aventuri,praguri care trebuie trecute….Eu nu-mi doream nici măcar un apartament…erau anii 70 cu hippies și flower power…și visam libertate,viată boemă,pictori pe malul mării .Am regăsit caiete și scrisori vechi și mi-am dat seama că în adâncul sufletului meu nu m-am schimbat prea mult. Intre timp am citit o mulțime de cărți (asa cum îmi propusesem atunci ),am ascultat muzica pe care mi-am dorit-o,am pictat ,dar am avut atât de multe zile și ani in care am lucrat pentru lucruri materiale cu îndârjire, cu ambiție, dar fără iubire…orsova 090 ..In adâncul sufletului meu am tot 16 ani,vârsta la care totul era iubire,speranță,credință….Vârsta cea mai pura a sufletului meu, vârsta la care visam deseori ca zbor,eram mai aproape de ideal și de Dumnezeu.