despre bloguri

Citesc bloguri si mă gândesc…oare ce se ascunde in spatele cuvintelor ? Tristețe, singurătate, iubiri neîmplinite, suferințe….transformate in versuri.

Sunt si bloguri fericite…cele cu rețete de mâncare. Se vede satisfacția ca le-a reușit mâncarea si vor sa le arate si altora. Cum nu sunt o bucătăreasă cu vocație, dar gătesc zilnic ,nu mă impresionează genul acesta, cu excepția unuia in care totul e filmat si explicat, la care mai apelez când sunt in pana de inspirație (nu e vorba de inspirație artistica). Blogurile cu moda, cosmetice ,etc  nu mă interesează de loc…..am depășit vârsta adolescentei. Oricum multe sunt cu tenta comerciala, o alta forma de publicitate .Alte bloguri fericite sunt cele de calatorii. Pe aceștia chiar ii invidiez. Eu cred ca stau si anul acesta la stadiul de „excursie imaginara pe harta”.

Mă întorc deci la prietenii mei literari, cei pe care nu-i voi cunoaște niciodată, cei care își schimba singurătățile in versuri.

 

 

Gând de mai

20170527_11260020170527_112545
Dacă tot am desenat nori și am postat  pe blog , gândul meu s-a materializat și s-au adunat nori…mulți nori….sa mă satur de nori…sa ma întreb dacă anul acesta mai vine vara.

20170527_112545 (2)

Si nori se aduna

și in jurul nostru,

ne acoperă vederea și gândurile

și fără să ne dăm seama

totul in jur devine gri,

ceață gri,monotona,

copleșitoare,

tristă.

Cum putem destrăma ceața ?

Putem?

Glicina

Glicina din spatele blocului a crescut ca un copac. A fost plantata cu mulți ani in urma de domnul Puiu. Am fost vecini pe strada copilăriei. Era o strada cu clădiri frumoase ,cu grădini îngrijite. Domnul Puiu avea o curte mare plina de flori . După ce au fost demolate toate casele de pe strada copilăriei, au dispărut  grădinile și  au apărut blocuri. Toți vecinii s-au mutat la bloc.

Domnul Puiu a plecat de mult in alte grădini. In urma lui a rămas glicina.

glicina