Zbor

Timpul ca o apasare

ca un nor care coboara peste noi

totul se intuneca

e un fel de ceata prin care

nu poti intrezari nimic

si ca intr-un vis

incerci sa inaintezi

si nu poti

picioarele sunt prinse in aceasta mlastina

incerci sa te misti cat mai putin

si mintea o ia razna

incercand sa gaseasca o cale

si gandurile se succed ca un zbor

de pasari nebune

si pana la urma iti dai seama

ca singura solutie este

sa zbori

cu o zvacnire sa te desprinzi

sa te ridici spre lumina

cu ultimele puteri

cu toata speranta

cu toata credinta

cu toata iubirea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s