
culorile toamnei

Atata teama,atata tristete,atata neliniste……cum mai putem sa ne pastram speranta ? Nu mai fac planuri de viitor, nu mai visez, incerc doar sa ma adaptez , sa nu ma revolt, sa nu ma gandesc la necazuri…sa ma bucur de fiecare zi….Am citit despre un jurnal de recunostinta….in fiecare zi trebuie sa gasesc ceva pentru care sa fiu recunoscatoare….un lucru cat de mic, o bucurie, ceva frumos…. E o toamna minunata, natura are o frumusete incredibila, parca nimic nu s-a schimbat , desi in jur e numai boala si frica. Pentru ce sa ma bucur ? Pentru ca suntem impreuna,pentru o imbratisare, pentru copiii mei minunati, pentru ca mama e bine. Nu sunt fericita,dar sunt recunoscatoare pentru aceasta zi.
Timpul ca o apasare
ca un nor care coboara peste noi
totul se intuneca
e un fel de ceata prin care
nu poti intrezari nimic
si ca intr-un vis
incerci sa inaintezi
si nu poti
picioarele sunt prinse in aceasta mlastina
incerci sa te misti cat mai putin
si mintea o ia razna
incercand sa gaseasca o cale
si gandurile se succed ca un zbor
de pasari nebune
si pana la urma iti dai seama
ca singura solutie este
sa zbori
cu o zvacnire sa te desprinzi
sa te ridici spre lumina
cu ultimele puteri
cu toata speranta
cu toata credinta
cu toata iubirea.
Credința așa cum o înțeleg eu înseamnă iubire. Daca iubești pe cineva nu poți sa-i faci rău,nu îl superi,nu îl jignești,îl ierți dacă greșește. Daca ar exista iubire pe lume , nu ar mai fi războaie,nici certuri,nici înșelătorii,nici invidie,nici ura. Daca nu poți convinge oamenii sa iubească, măcar sa fie mai buni .
Credința nu înseamna teama de păcat,nu înseamna respectarea ritualurilor, înseamna pur și simplu iubire.