O avalanșă de știri într-o lume nebuna – anunțuri apocaliptice, șocante, teribile, înmormântări TV. Nu e suficienta mass media……la mine in birou ( un birou supraaglomerat desigur) se comentează (cu voluptate) aceleași știri….plus cele de pe plan local cu aceleași teme – cine s-a mai îmbolnăvit,cine a mai murit…asa ca îmi pun căștile , pun ceva muzica și-mi vad de cifre…E prea mult….Noroc cu Mirela.
Mirela e femeia de serviciu de la birourile noastre. Curățenia nu e principala ei activitate,ea se ocupa cu „comunicarea” in societate. Merge din birou in birou și în timp ce golește coșurile de gunoi, află noutățile și le transmite mai departe. La schimbarea directorului o întreba toată lumea care sunt noutățile.
– Lasă , că va fi bine.
– Mirela,tu ai premoniții?
– Da , premoniții din trecut.
Astăzi a venit și ne-a povestit ce a pățit de Paști.
– Eu si Valentin nu am mâncat niciodată miel de Pasti, nu aveam noi bani de miel . Anul ăsta a cumpărat copilul o jumătate de miel. Am auzit și eu ca la friptura de miel trebuie sa faci „ferzandare” și am pus vin,cimbru,sare și am lăsat pulpa câteva ore. Dar eu nu știam ca Valentin a pus vinul într-o sticla care nu era spălata bine,era de benzina. Când sa fac friptura am văzut ca are un miros ,dar nașa a zis că e păcat să o arunc. să o frec bine cu ceapa,cu sare si n-o sa se mai simtă nimic. Când am pus friptura pe masa ,a zis copilul „Mamă,ce e porcăria asta ?” și a trebuit sa o arunc.
– Păi nu i-ai zis nimic lui Valentin că a stricat și vinul și friptura?
– Atât ar mai fi lipsit,nu mai aveam sărbători .
albastru 