Omului ii trebuie un vis ca sa suporte realitatea. C. G. Jung
M-am întrebat mereu de unde vine nevoia asta de povesti? Povesti pentru copii…pe urma povesti pentru oameni mari..Copiii obișnuiți de mici sa asculte povesti învață sa citească și își citesc singuri poveștile,pe urma citesc cărți din ce în ce mai complexe,mai complicate.
Daca părinții nu au timp, copiii se mulțumesc cu desene animate…mai târziu cu seriale și filme…Eu cred ca o carte iți stimulează creativitatea și imaginația pentru ca iți faci în minte propriul film…Citești o carte și în funcție de cultura,amintiri,experiența de viața…iți faci propriul film…uneori ești și tu personaj..
Unii știu sa viseze singuri,sa spere,să-și facă planuri …. Cei care știu sa viseze vor uneori sa împărtășească și altora visele lor…și așa apar artiștii sau creatorii…
Industria filmului se bazează pe nevoia asta de povesti și folosește chiar rețete clasice în variante moderne – de exemplu Cenușăreasa…zeci de filme și seriale pornesc de la aceeași poveste…
Si iubirea e un vis…e o poveste pe care ți-o faci în minte..și pe care începi sa o crezi..Uneori e o diferența cam mare intre vis și realitate sau fiecare visează altceva și apare suferința….
Si totuși de unde nevoia asta de povesti ,de înfrumusețare a prezentului ? Poate așa e construita mintea noastră…
albastru 
Visele, poveștile, iubirea sunt ”droguri” care fac suportabilă realitatea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană