Realitatea ma copleșește și nu mai am timp sa visez.
Sunt o pacifista,o adepta a iubirii și iertării,dar asta nu înseamna că nu văd,că nu simt nedreptatea,mintea mea logică răsucește gândurile ca pe rotițele unui ceasornic.
De prea mult timp nu mai sunt apreciate valorile morale,cei care „nu se descurcă”,sunt cinstiți, sunt considerați proști,educația și cultura nu mai au nicio valoare, impostorii au doctorate.
De prea multe ori m-am simțit ca Oblio în Pădurea fără rost.
Deja e un pas înainte când oamenii se revolta pentru principii nu pentru condiții materiale.
Mai înseamnă ceva adevăr,dreptate,cinste…..sau au rămas doar cuvinte goale ?
Știu ca schimbările nu se fac de pe o zi pe alta,mai ales când e vorba de mentalități.
albastru 