Gand de sfârșit de an

 

Dali_Postoyanstvo_Pamyati_1

In așteptarea anului ce va veni

ma gândesc la copii.

Viata nu e poezie,

e calculul zilnic al banilor,

ore nesfârșite petrecute la munca,

melancolii,frustrări,griji.

Si dacă nu ar fi bucuriile,

și dacă nu ar fi iubirea,

și dacă nu ar fi copiii,

și dacă nu ar fi arta,

și dacă nu ar fi credința,

totul ar fi deșertăciune.

Reclame

Regele

A murit regele. Pentru multi oameni acest lucru nu înseamnă nimic.E incredibil cata incultura exista la nivelul oamenilor obișnuiți,ca sa nu mai spun de cei care au bine înrădăcinată istoria predata de comuniști. Ce bine e sa ai idei de-a gata.

Pentru mine era un simbol. Monarhia a făcut mult bine României.  Poate ultimii reprezentanți ai monarhiei nu se ridica la înălțimea lui Carol I, Ferdinand sau reginei Maria, dar sunt convinsa ca istoria noastră ar fi fost cu totul alta dacă nu era abdicarea, dacă nu era   comunismul.

S-a sfârșit o lume.

Gând de noiembrie

Sfârșit de noiembrie…Azi ploua , e frig , întuneric , nici toamnă ,nici iarnă….o vreme in care nu-mi place sa rămân prea mult timp. N-au început nici sărbătorile , nu s-au aprins beculețele….și plouă……..și la tv sunt știri despre înmormântări,  Bacovia,ce mai…. Am citit undeva că nu trebuie sa trăim nici în trecut , nici in viitor…să nu ne hrănim nici cu vise, nici cu amintiri…să trăim clipa. Cam cenușie clipa asta…..să o înfrumusețăm…să ascult muzică…să citesc gândurile sau versurile altora pe bloguri, sa scriu și eu ceva  (aiureli ?) pentru că muza e plecata in ținuturi mai frumoase și mai luminoase și oricum nu am nicio carte noua….Sindromul cuibului gol…copiii au crescut și au plecat la studii,  am timp la dispoziție și trebuie sa-l umplu cu ceva ….

 

 

Măști

Măști vesele,măști triste, viața e o scena și noi toți jucam într-o piesa absurda.

Fiecare cu povestea lui.Fiecare își ascunde cum poate tristețea. Când stai zi de zi în aceeași încăpere cu niște oameni ajungi sa-i cunoști.De multe ori cei care sunt mai gălăgioși și mai veseli au în suflet cea mai mare tristețe. Singurătatea, visurile neîmplinite, resemnarea într-o lume șocantă.

Ne punem masca,încercând sa părem asa cum ceilalți ne văd, ne ascundem gândurile, ne refugiem în adâncul cochiliei.

-MASTI-1873