Am un sentiment ciudat când întâlnesc versuri,imagini gânduri din universul meu la alți oameni. E ciudat sa descoperi într-o zi,într-o carte,sau pe o pagina web, gânduri pe care le-ai avut și nu ai apucat sa le scrii și le găsești scrise de altcineva,sau versuri care descriu „lumea ta”,lumea așa cum o vezi și o simți dar despre care nu vorbești cu cei din jur. Poate suntem locuitori ai aceleiași lumi – o lume interioara , mentala, care este mai adevărată decât cea reala sau aceasta lume e doar o alta dimensiune pe care doar unii o percep.
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
albastru 
E posibil, deși sunt adeptul părerii contrare (dacă două creații sunt asemănătoare ca formă, ele diferă în esență; și, dacă se revendică din aceeași esență, sunt foarte diferite ca expresie).
ApreciazăApreciază
Ma refer la esență,la simboluri,la sentimentul acela pe care îl ai uneori în vis când intri într-o casa care ți-e foarte cunoscuta,în care ai mai fost,deși ea nu exista în realitate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
nimic nu e nou pentru lume ca ansamblu, totul e nou-nouț pentru fiecare dintre noi.
și iată cum citesc în rândurile tale ceva ce am gândit și eu, dar nu am apucat să transcriu în vorbe omenești…
ApreciazăApreciat de 1 persoană