Uneori și toamna sunt zile însorite.
Sufletul mi-e plin de iubire,nu e iubirea nebuna a adolescentei, e iubirea toamnei,ca o zi a recoltei în care te bucuri de tot ce ai adunat după un an de munca.
Si în privința sentimentelor poate exista o zi a recoltei. Ma bucur pentru culorile tandre ale toamnei, am învățat să mă bucur pentru lucruri mărunte,am învățat să iert.
Iubirea se învață. Dacă reușești să treci dincolo de orgolii,de frustrări,de vise neîmplinite poți găsi iubirea calma a toamnei.
albastru 
Probabilistic vorbind, toamna vieții mele -dacă va exista- are șanse mari să fie ca toamnele de până acum: boală, dezgust, sentimentul captivității… de când mă știu. Într-adevăr e un anotimp în care te bucuri de lucruri mărunte; celelalte nu există.
Cea mai frumoasă parte a toamnei mi se pare luna Noiembrie; nu știu de ce. Parcă încep să mă regăsesc atunci 🙂
ApreciazăApreciază
Totul e în mintea noastră.
ApreciazăApreciază