Am fost de curând în Sibiu și m-am bucurat de frumusețea clădirilor vechi,de detalii arhitectonice pline de farmec, de atmosfera calma a străzilor cu case îngrijite .
Orașul meu e un oraș liniștit, așezat intre dealuri,cu o clima buna.
In copilăria mea orașul era mult mai mic,erau doar câteva blocuri,în rest case frumoase cu grădini și un centru cu multe magazine la parterul unor case construite la începutul secolului trecut.
După ce am plecat la facultate au fost demolate toate clădirile vechi și frumoase ,tot centrul și în locul lor au fost ridicate blocuri fără personalitate . M-am simțit ca după un cataclism. Camera mea în care am visat,străzile pe care m-am plimbat ,toată copilăria și adolescenta mea dispăruseră.
Adevăratul oraș a rămas doar în amintirile mele.E un sentiment straniu sa revezi în gând case și străzi și oameni care nu mai sunt. O lume dispărută pentru totdeauna.
Acelasi lucru s a intimplat si cu Cartierul Evreiesc din spatele mag Unirea. Acolo am facut liceul. Pe strazile alea cu case si curti erai ca intr un alt oras diferit de Bucuresti. Cartierul a fost ras de pe fata pamintului prin 84. A ramas in amintiriiri. Mai nou am aflat ca si cartierul Grivita Buzesti a suferit mari demolari, ce pacat. Mai tii minte Cristina, cantina Buzesti? Si cinema Buzesti? Au disparut….
ApreciazăApreciază
Nostalgii.
ApreciazăApreciază