Lumina se evapora.
Cuvintele tale își pierdeau treptat înțelesul.
Pana la mine ajungea
Doar zborul înalt al vocalelor,
Repetate mereu ,
Ca un descântec ciudat.
Gesturile tale aveau ceva de-nceput,
Ceva simplu ca o chemare.
Închisa eram în neliniști și ploi
Și purtam prea multe-întrebări sub surâs.
Tu vorbeai o limba necunoscută
în care nu puteai
Să-mi dai un răspuns.
albastru 