Amintire

 

Te dizolvi  în trecut înotând.

Ochii mei înghețați mai păstrează,

Ca-ntr-un vitraliu,chipul tăcut

Prin care, surâzând ,ai trecut.

Când iubirea spre tine-am întors,

Luminoase erau doar apele,

Ce te-au purtat,de distanta răpus,

Mereu către malul opus.

 

orsova 049

Salvează

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s